Nu te uita înapoi!
Nu te uita inapoi! Cugeta la cele dorite si tinde spre ele! Privind in urma iti scade puterea de a mai inainta pe drumul dorit si cresc sansele de a nu mai ajunge la destinatie. Se uita in urma fie acela care a obosit, cautand sa vada cat a lucrat deja, fie acela care este mandru de faptele sale, cutand sa se slaveasca pe sine prin ele.
Femeia lui Lot s-a uitat inapoi !
Cand doi Ingeri ai Domnului au intrat in Sodoma, spre seara, Lot inca sedea la poarta cetatii, asteptand sa gaseasca straini, pentru a-i ospata si a-i odihni in casa sa. Rugandu-i staruitor, cei doi straini au primit a intra in casa lui. Lot le-a gatit masa. La sfarsitul zilei, locuitorii Sodomei au batut la usa lui Lot si i-au cerut acestuia sa-i scoata din casa pe cei doi straini, spre a-si implini cu ei poftele lor.
Ingerii Domnului au pazit casa lui Lot si i-a lovit cu orbire pe cei intunecati de poftele trupului. In zori, Ingerii l-au indemnat pe Lot sa-si ia sotia si pe cele doua fete si sa fuga din cetate, zicandu-i: „Mantuieste-ti sufletul tau! Sa nu te uiti inapoi, nici sa te opresti in camp, ci fugi in munte, ca sa nu pieri cu ei! (…) Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare” (Facere 19, 1-30).
Poporul evreu s-a uitat inapoi !
Dupa plecarea din Egipt, poporul evreu a trecut Marea Rosie. In pustie, fiind incercat cu sete si foamete, poporul evreu a inceput sa carteasca impotriva lui Dumnezeu, ravnind spre cele lasate in urma, adica spre „caldarile cu carne ale Egiptului”. Drept pedeapsa, poporul a ratacit in locuri pustii vreme de 40 de ani, mai inainte de a intra in pamantul fagaduit lui de Dumnezeu.
Pe drumul spre Imparatia lui Dumnezeu nu se priveste indarat !
Precum plugarul, odata punand mana pe plug, nu se mai uita inapoi, ci doar inainte, cautand doar spre cat mai are de arat, tot asa se cuvine sa fie si crestinul, cautand doar inainte, spre pamantul cel nelucrat al sufletului sau.
Iisus Hristos si-a chemat ucenicii in mod direct, fara a-i pregati si fara a le ingadui sa-si randuiasca lucrurile, precum citim: „Si a zis catre altul: Urmeaza-Mi! Iar el a zis: Doamne, da-mi voie intai sa merg sa ingrop pe tatal meu. Iar El i-a zis: Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu mergi de vesteste imparatia lui Dumnezeu. Dar altul a zis: Iti voi urma, Doamne, dar intai ingaduie-mi ca sa randuiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis catre el: Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu” (Luca 9, 59-62).
Nu cauta spre binele facut, ci spre binele nefacut inca !
Sfantul Apostol Pavel zice: „Nu zic ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit, dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus” (Filipeni 3, 12-14).
Nu cunoastem starea sufletului nostru, adica masura in care poate fi mantuit sau osandit. Pentru aceasta, intelept lucru este a nu mai cauta spre viata noastra trecuta, oricat de evlavioasa ar parea ea, ci numai spre timpul care ne-a mai ramas de trait, ca nu cumva sa pierdem mai mult decat am castigat si sa ramanem lipsiti de darurile cele vesnice ale lui Dumnezeu.
Faptele bune nesavarsite inca atarna mai greu decat cele savarsite deja!
Cu fiecare Spovedanie suntem tot mai aproape de cele la care nu am ajuns inca!
Sa nu cautam inapoi, ci inainte, spre Imparatia lui Dumnezeu!
Teodor Danalache
sursa: crestinortodox.ro
