Scăldătoarea Siloamului
Scaldatoarea Siloam (Breikhat Hashiloah) este un bazin sapat in piatra ce se afla pe coasta sudica a Orasului lui David, in afara zidurilor Orasului Vechi. Scaldatoarea era alimentata cu apa Izvorului Gihon, adusa aici prin doua apeducte. Scaldatoarea Siloam este mentionata de cateva ori in Biblie. Isaia 8:6 mentioneaza apele scaldatorii, in timp ce Isaia 22:9 face referire la construirea tunelului lui Iezechia.
Scaldatoarea Siloam este amintita in Evanghelia dupa Ioan, ca fiind locul unde Iisus l-a trimis pe omul orb din nastere pentru a-si curata tina de pe ochi si a dobandi vindecarea.
Inca din antichitate aceasta scaldatoare a fost considerata ca fiind sacra in cadrul mai multor credinte . Evreii foloseau apa din aceasta fantana pentru purificarile rituale ce aveau loc in Templu in timpul Sarbatorii Corturilor. Tot aici s-a aflat Altarul celor Patru Nimfe, ridicat de Adrian in 135 d. Hr.
Descoperirile arheologice din ultimii ani au confirmat insa faptul ca locul traditional cunoscut pana acum sub numele Scaldatoarea Siloam nu este cel initial, din vremea Mantuitorului. In anul 2005 sapaturile din Orasul lui David au scos la iveala ceea ce ar putea fi adevarata scaldatoare unde Iisus a savarsit minunea, la aproximativ 50 m de locul traditional.
Potrivit cercetatorilor exista doua scaldatori, intreaga traditie dezvoltata pana acum in aceasta privinta fiind legata de ceea ce ei au numit „scaldatoarea bizantina”. Aceasta se pare ca este de data mai tarzie, fiind construita de imparateasa Aelia Eudoxia in sec. al V-lea. Tot aceasta este cea care ridicat langa noua scaldatoare o biserica ce, ulterior, a fost insa distrusa de catre persi in anul 614.d.Hr. Traditia legata de puterile tamaduitoare ale scaldatoarei continua si in vremea arabilor. Aceasta face ca in 1890 sa fie construita aici o moschee ce s-a pastrat pana in zilele noastre.
Descoperirea vechii scaldatori – cea din vremea lui Iisus – avea sa fie facuta in vara anului 2004, de arheologii ce verificau zona aflata la sud-est scaldatoarea traditionala, in vederea unor lucrari publice. Sapaturile au scos la suprafata unele trepte mari din piatra. In timpul excavatiilor ulterioare, desfasurate in vara anului 2005, au descoprit alte cateva randuri de trepte si un bazin ce era folosit in jurul primului secol. Cercetatorii cred ca aceasta scaldatoare este adevarata Scaldatoare Siloam. Acesta concluzie se intemeieaza pe o serie de dovezi precucum: piese ceramice datate in sec. I, pe patru monede ale lui Alexandru Ianneu (103-76 i.Hr.) , ce erau folosite si in vremea lui Iisus. Aceasta scaldatoare a fost insa ruinata odata cu distrugerile survenite in urma primei Rascoale Iudaice (70 d.Hr.). Pamantul gasit intr-un colt al bazinului contine monede datand din aceasta perioada. De asemenea, scaldatoarea este situata intr-unul din cele mai joase locuri din Ierusalim fiind in scurt timp acoperita cu pamant pana cand a disparut. Distrugerea sa timpurie poate explica de ce scaldatoarea din apropiere, aflata la un nivel superior a fost recunoscuta de-a lungul veacurilor drept Scaldatoarea Siloam, aceasta fiind singura vizibila in zona.
Cele doua scaldatori idenficate ca Scaldatoarea Siloamului se afla la numai 50 m distanta una de cealalta.
Scaldatoarea traditionala a fost numita „scaldatoarea bizantina” pentru a o deosebi de cea recent descoperita. Este un bazin aproape dreptunghiular alimentat cu apa prin tunelul lui Iezechia. Ruinele bisericii ridicate de catre Evdochia pot fi vazute langa acesta.
Scaldatoarea nou descoperita este mult mai mare si mai monumentala. Prezinta trei randuri a cate cinci trepte care coboara inspre interior.
Aproape jumatate din suprafata acesteia este insa ascunsa, aflandu-se sub o gradina ce apartine Bisericii Ortodoxe Grecesti.
Radu Alexandru
