Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul!
Marele duhovnic de la Mănăstirea Petru-Vodă şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului duminică seara, 16 iunie, după o grea şi îndelungată suferinţă, la vârsta de 94 de ani. Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!
Părintele Iustin s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă, com. Călugăreni, jud. Neamţ şi a primit numele de botez Iosif, având încă patru fraţi mai mari. Între 1926-1931 a făcut şcoala primară şi a urmat mai bine de doi ani de şcoala complementară. În 1936 a devenit frate la Mănăstirea Durău. În 1937 a fost trimis să studieze la Seminarul Teologic de la Cernica şi l-a continuat la seminarul de la Vâlcea, apoi la Roman. A fost tuns în monahism în 1940, iar în 1941 a fost hirotonit preot. În timpul războiului, respectiv în perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, în zona Neamţului. În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe motive politice şi a trecut prin închisorile comuniste de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava. În 1960, după ispăşirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnării – de patru ani, la Aiud. A fost eliberat în 1964, prin decretul de eliberare a deţinutilor politici. În perioada 1964-1966 a revenit în locurile natale, a locuit în casa părintească şi a lucrat pe unde a găsit. Din 1966 până în 1974 a fost ieromonah la Mănăstirea Secu, iar din 1974 până în 1989 a fost ieromonah la Mănăstirea Bistriţa. În 1989 a revenit la mănăstirea Secu, până în 1991. În 1991 a sosit la Petru Vodă, împreună cu monahii Ignat şi Calinic, unde a început punerea temeliei Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), unde a fost stareţ. În anul 2000 a început construirea schitului de maici de la Petru Vodă, a clădirilor cu chilii, a azilului de bătrâne, a centrului de plasament pentru copii şi a spitalului. Începând din 2002 a ctitorit mai multe aşezăminte monahale, dintre care amintim două foarte importante, legate de martirii închisorilor comuniste, respectiv Schitul de la Aiud şi Mănăstirea de la Poarta Albă (în amintirea celor pieriţi la Canalul Dunăre-Marea Neagră).
