Tatuajele, podoabe dăunătoare

Tatuajele sunt din ce in ce mai prezente in randul tinerilor, care, in mare parte, cauta sa fie „la moda”. Tatuajele, care, pana odinioara, erau respingatoare, au ajuns sa fie vazute ca o noua metoda de „infrumusetare”. Aceasta noua „moda” a luat amploare odata cu popularizarea ei in randul vedetelor de cinema si a cantaretilor de muzica usoara.

Tatuajele sunt specifice culturilor antice pagane, majoritatea fiind asociate cu magia. Cele mai multe tatuaje sunt simboluri pagane. Tatuajul, in sine, nu este ceva magic, caci nu-l fereste pe om de duhurile rele, ci din contra, chiar il apropie pe el de acestea.

Tatuajele tribale sunt primele tatuaje facute vreodata in istorie, acestea pastrandu-se pana astazi, cu mici modificari. Initial, ele erau practicate pentru mai multe motive: apartenenta la un trib sau la o clasa sociala, maturizarea adolescentului, rezistenta la durere, etc. Alaturi de tatuajele tribale, exista inca si alte categorii de tatuaje, la fel de vechi: tatuaje religioase, tatuaje cu animale si dragoni, tatuajele militare, etc.

Tatuajele, motive stiute si nestiute

Majoritatea celor care se tatueaza o fac, in mare parte, pentru a deveni „speciali”, pentru a deveni „altfel” decat ceilalti, pentru a deveni „unici”. Desi motivele tatuarii au devenit cu totul altele, fata de cele din vechime, nevoia de individualizare a omului ramane inca principalul motiv pentru cei care recurg la acest gest.

Din pacate insa, unii ca acestia au uitat complet faptul ca unicitatea si identitatea personala nu vine din exterior, ci din interior. Pentru a schimba ceva insa, iar o schimbare se face intotdeauna cu intentia de a inlocui ceva mai slab cu ceva mai bun, nu este nevoie de un retus exterior, ci de o modificare a interiorului, de o dezvoltare a mintii, de o schimbare a inimii.

Tatuajele se ascund adesea in spatele unor explicatii simple, precum: moda, teribilism, libertate, independenta, curaj, etc. Cu toate acestea, cauzele ce imping la tatuare sunt, de cele mai multe ori, interioare si necunoscute cu adevarat celui in cauza. Astfel, o dezvoltarea psiho-fizica improprie a omului (copilaria, adolescenta) poate atrage dupa sine adevarate traume, precum: atacuri de panica, temeri, complexe, revolte, etc. Tatuajele indica adesea neincredere in sine a celor ce vor sa iasa in evidenta prin asemenea modalitati.

Majoritatea tatuajelor sunt facute intr-un moment existential deosebit: fie odata cu o noua iubire sau despartire, fie in urma unei reusite sau a unui esec. Momentul va trece insa, in vreme ce tatuajul va ramane. Cand cel tatuat se plictiseste de tatuajul cel vechi, fie il modifica pe acela, fie ii mai adauga inca unul. Adesea, tatuajele sunt precum un drog, adica odata facut primul tatuaj, urmatorul va aparea si el, in scurt timp.

Nu cred ca exista nici un motiv satisfacator pentru care sa ne insemnam trupul cu o imagine, fie ea chiar si din sfera religiei. Tatuarea cu imagini sfinte arata ca persoana in cauza nu intelege ce inseamna un lucru sfant. Persoanele care au astfel de tatuaje, chiar daca au recurs la aceasta dintr-un vag sentiment religios, trebuie sa stie ca fapta este una amagitoare, caci cel credincios nu are nevoie de un tatuaj religios, spre a-si arata iubirea fata de Dumnezeu. Daca am fi mai aproape de Dumnezeu prin aceste gesturi, cu siguranta, ele ar fi promovate de Biserica.

Tatuarea pe trup a lucrurilor care au legatura cu cele sfinte seamana, intr-un fel, cu folosirea acestora in vrajitorie. Vad tatuajele cu imagini sfinte ca pe o „luare in desert a numelui lui Dumnezeu” (Iesire 20, 7). Peste toate acestea, sunt sigur ca Hristos nu se vrea tatuat pe trupul nostru, ci in inima noastra, prin Duhul Sfant. Numai in Biserica, prin Sfintele Taine, ne unim cu Hristos, in mod deplin, care se imprima, in mod tainic, nu doar in trupul nostru, ci si in sufletul nostru.

Tatuajele, implicatii materiale

Tatuajele implica o serie de costuri insemnate: bani, suferinta, riscuri sanitare. Un ac la capatul caruia curg infime picaturi de tus strapunge pielea cu zeci de batai pe minut. Firisoare de sange amestecate cu tus isi fac aparitia pe locul intepat. Astfel ia nastere un tatuaj, fie el temporar sau permanent.

Indepartarea tatuajelor nu e o operatie nici simpla, nici ieftina si nici lipsita de riscuri. Un tatuaj de numai zece centimetri patrati poate fi scos contra unei sume de aproximativ o mie de lei (ron). Tatuajul profesionist amplaseaza tusul in al doilea strat de piele, pe cand la tatuajul neprofesionist, acul inmuiat in tus intra neregulat, la adancimi variate.

Stergerea completa a unui astfel de tatuaj este practic imposibila. Uneori sunt necesare peste cinci sedinte, la cate patru saptamani, pentru a evita arsura pielii. In urma tratamentului, persista insa riscul de cicatrizare inestetica, pe piele ramanand desenul, intr-o umbra alb-sidefie. Rezultatele nu sunt deci intotdeauna satisfacatoare. Desi interventia se face cu anestezie locala, senzatia de arsura ulterioara este extrem de suparatoare.

Potrivit unui studiu efectuat in cadrul Uniunii Europene, cernelurile si pigmentii folositi in tatuaje pot declansa reactii adverse ale organismului (infectii virale, bacteriene, reactii alergice, etc). Acele care se folosesc la efectuarea tatuajelor pot constitui o sursa de transmitere a unor boli contagioase, precum hepatita B, hepatita C si SIDA.

In urma tatuarii, pielea va avea de suferit pentru totdeauna. Operatia de stergere a unui tatuaj, pe langa niste costuri insemnate, implica si o suferinta vrednica de tinut minte. Chiar si asa, tatuajul isi va lasa oricum amprenta pe trup, in urma lui ramanand pentru totdeauna semne si urme.

De cele mai multe ori, tatuajele sunt facute la tinerete, in adolescenta, cand omul gandeste pe termen scurt, iar nu in perspectiva. Daca tineretea poate uneori sa scuze prezenta unor tatuaje, ba chiar sa se mandreasca intru ele, batranetea cu siguranta nu va avea nici o sansa in a nu se rusina de ele.

Tatuajele, implicatii sufletesti

Omul a fost creat de Dumnezeu „dupa chipul Sau” (Facere 1, 27), adica bine intocmit, acestuia nelipsindu-i nimic din cele de trebuinta spre o sanatoasa si odihnitoare vietuire. Astfel, si din punct de vedere fizic, omului nici nu ii lipseste nimic, dar nici nu are ceva inutil si nefolositor. Prin urmare, pastrarea integritatii fizice atrage dupa sine o buna functionare a trupului si o sanatate a sufletului.

Daca Dumnezeu ne vroia tatuati pe trup, cu siguranta ne crea tatuati. Daca oamenii s-ar fi nascuti insa tatuati, sunt sigur ca majoritatea ar fi facut operatii, pentru a avea o piele curata, caci omul cazut mereu incearca sa faca ceva „mai special”. Noi suntem creati insa dupa chipul si spre asemanarea Lui, deci, prin punerea pe trup a unui tatuaj, este evident ca ne indepartam, nu numai de chipul Sau, dar si de asemanarea Lui. Datoria noastra este deci de a ne impodobi sufletul cu virtuti, iar nu corpul cu imagini.

Trupul este un dar de la Dumnezeu si un vas inchinat Duhului Sfant, deci nu putem spune ca este al nostru si ca putem face ce vrem cu el. Trupul este unul dintre darurile oferite de Dumnezeu omului, caci care om a hotarat sa se nasca, sau care a vrut sa aiba ochi albastri, sau care a ales sa fie scund, ori sa aibe parul buclat? Trupul ne este dat in grija, iar noi vom da seama ce am facut cu el, daca l-am dus spre asemanrea cu Hristos, sau spre asemanarea cu diavolii.

Impreuna cu sufletul, trupul omului trebuie ferit si el de pacat, deoarece este templu al lui Dumnezeu. „Au nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20).

Simbolurile pagane, care sunt folosite des drept model pentru tatuaje, au o functie in invocarea duhurilor necurate. Aceste simboluri nu pot fi golite de sens, indiferent de ce cred cei care le pun pe trupurile lor. Drept urmare, tatuarea trupului este o adevarata profanare a acestuia.

Inca din Vechiul Testament, trupul se bucura de o cinste deosebita, Legea interzicand mutilarea acestuia, indiferent de motiv. „Pentru morti sa nu va faceti taieturi pe trupurile voastre, nici semne cu impunsaturi (tatuaje) sa nu faceti pe voi” (Levitic 19, 28). „Voi sunteti fiii Domnului Dumnezeului vostru; sa nu faceti crestaturi pe trupul vostru, pentru morti, caci voi sunteti poporul sfant al Domnului Dumnezeului vostru si pe voi v-a ales Domnul ca sa-I fiti poporul Lui de mostenire dintre toate popoarele cate sunt pe pamant” (Deuteronom 14, 1-2).

Biserica Ortodoxa il indeamna pe om sa fie atat de frumos la suflet, incat frumusetea lui interioara sa se rasfranga si asupra trupului. In schimb, omul inselat lucreaza exact invers, adica isi modifica trupul spre a capata puteri sufletesti (incredere in sine, curaj, etc).

Pacatului trebuie sa ii spunem pe nume, insa pe pacatos trebuie sa il iubim cat putem de mult. Cu cat e mai mare pacatul, cu atat mai mare trebuie sa fie iubirea, spre a fi vindecatoare. Astfel, pana si cel mai tatuat om din lume se poate intoarce la Dumnezeu. Se cade deci a nu arunca cu pietre in niste oameni rataciti, care cauta odihna si bucuria in niste lucruri care nu ii vor incanta prea mult, ci a nadajdui spre intoarcerea lor. Daca avem pocainta curata, Dumnezeu va cauta mereu la ceea ce suntem, nu la ceea ce am fost.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro