Maica Domnului şi necredincioşii „creştini”
Mama dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos este cea pe care noi, credinciosii ortodocsi, o numim „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu”. Multe sunt insa numirile ei, si nenumarate sunt laudele pe care i le aducem; Biserica o numeste asfel „mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii”, sau „Imparateasa cerurilor”.
Motivul evlaviei crestine pentru Maica Domnului este insa tainic, aflat in intelegerea adanca a relatiei dintre ea si Hristos, si dintre ea si lume; aceasta intelegere, disponibila oricarui credincios prin luminarea Duhului Sfant, este in schimb complet opaca oricarui necredincios. Daca in cazul lui Iisus Hristos, a Invierii sau a istoriei mantuirii in general, necredinciosii se pot apropia rational, din Biblie – chiar daca de multe ori gresind datorita talcuirii gresite -, in cazul Maicii Domnului acest demers nu duce nicaieri, deoarece pentru a ajunge la intuirea a ceea ce inseamna ea in relatie cu noi este nevoie de o relatie adevarata, in Sfantul Duh, cu Hristos.
Astfel, noi nu ne inchinam Maicii Domnului pentru ca am ajuns rational la concluzia ca e bine sa o facem, ci pentru ca Maica Domnului ni s-a aratat noua, apropiindu-ni-se ea, cu toata dragostea de Mama pe care o are pentru noi. Noi ne inchinam Maicii Domnului pentru ca o iubim, asa cum fiul isi iubeste mama. Nimeni nu va incerca sa explice rational in ce consta dragostea unui fiu catre mama sa, sau nimeni nu se va mira ca fiul isi iubeste mama. La fel si noi, crestinii, o iubim pe Maica Domnului cu o dragoste pe care lumea nu poate sa o judece, pentru ca nu este dragostea ei.
Si pentru ca lumea nu poate avea nicio intelegere pentru relatia noastra cu Maica Domnului, religiile si credintele care ratacesc de la adevar se poticnesc in aceasta invatatura a Bisericii si confunda inchinarea pe care noi o aducem Maicii Domnului si sfintilor, cu formele pagane de inchinare la idoli. Dar aceasta confuzie arata o totala neintelegere a faptului ca, asa cum arata Hristos, Dumnezeu este Dumnezeul „celor vii” – al lui Avraam, Isaac si Iacob, precum si al tuturor sfintilor. Sfintii sunt vii, iar Maica Domnului are mai multa viata decat toate fapturile omenesti si ingeresti.
De aceea trebuie sa observam ca orice cult care nu o cinsteste pe Maica Domnului nu este demn sa fie numit „crestin”, pentru ca, dupa cum arata Parintele Staniloae, „ajutorul ei este atat de necesar, fiindca un motiv pentru care Hristos miluieste pe cei ce alearga la El este acela ca o cinstesc pe Maica Lui. Caci cei ce nu o recunosc pe ea ca Nascatoare a lui Dumnezeu intru feciorie si din puterea Duhului Sfant, nu-L recunosc pe El insusi ca Dumnezeu”. Iar cei ce nu-L cinstesc pe Hristos dupa adevar, „impreuna cu toti sfintii”, nu sunt demni sa poarte numele de crestini.
Preacinstirea Maicii Domnului este atat de importanta incat noi, ca ortodocsi, nu ne putem imagina desfasurarea drumului nostru catre sfintenie fara ea. Icoana ei este in fapt icoana Bisericii. Ea il prezinta lumii pe Hristos – Biserica il prezinta lumii pe Hristos. Ea s-a facut, dupa cum invata Sfintii Parinti, „a doua Eva”, Eva cea adevarata, si prin aceasta ea este adevarata mama a neamului crestinesc. Orice crestin este orfan fara Maica Domnului, si cat de frumos este aratata slava cu care a fost invesmantata Nascatoarea de Dumnezeu in axionul ce se canta la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare:
„De tine se bucura, ceea ce esti plina de har, toata faptura,
soborul ingeresc si neamul omenesc,
ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator,
lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat
si Prunc S-a facut, Cel ce este mai-nainte de veci, Dumnezeul nostru.
Ca mitrasul tau scaun l-a facut,
si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat.
De tine se bucura, ceea ce esti plina de har, toata faptura,
slava tie!”
Paul Cocei
sursa: crestinortodox.ro
