Fericiți sunt cei care au reușit să-și simplifice viața!

Poporul acesta al nostru este astăzi foarte păcătos, pentru că s-a îndepărtat de la drumul cel drept al Evangheliei și a devenit lumesc și păcătos. Dumnezeu totuși cunoaște mijloace, și de-a dreapta și de-a stânga, de a ne duce la dreapta socoteală.

Totuși poporul turc este nelegiuit, deși are rațiune și multă judecată, totuși urăște creștinismul care este expresia omeniei și a virtuții. Dimpotrivă preferă concepțiile comode, bazate pe minciună și păcat. Astfel este menit să fie distrus, dacă nu se va pocăi, dacă nu va renunța la minciună și dacă nu va crede în Evanghelie.

Cu cât avem mai multe ispite și cu cât ne luptăm mai tare, cu atât vom primi mai multă plată.

Să spunem : „Nu aceștia păcătuiesc, ci eu”. Astfel de creștini vrea Dumnezeu care se feresc de cugetul rău, cum se ferește albina de necurăție.

Mintea este ca un copil mic. Copilul când se duce undeva să se joace și îi place, atunci insistă să meargă mereu în același loc. La fel și no,i când ne lăsăm prinși de multe probleme și de grijile lumești, este firesc ca minții să îi placă să alerge acolo întruna.

„S-a apropiat Împărăția cerurilor” și credincioșii trebuie să fie mereu gata, ca și când antihristul ar veni azi-mâine. Nu știm voile Domnului, nici nu putem spune cu exactitate că va veni azi sau că mai are încă ani mulți până să vină. Bunul creștin este gata întotdeauna.

De altminteri, decăderea care nu se oprește cu nimic este semn că se pregătește calea lui [a antihristului] ca să zăpăcească mintea oamenilor și să nu mai deosebească binele de rău. Un climat tocmai potrivit ca să se nască acest om al pierzaniei. Acest lucru înseamnă că nu trebuie  să ne depărtăm de Biserică, nici să ne lăsăm atrași de lumea păcatului, astfel încât dacă antihristul vine în vremea noastră, noi să ieșim câștigați, fiindcă cei care l-au simțit și care nu se vor lăsa amăgiți, precum cei mulți, aceștia vor fi cei mai mari sfinți care au fost vreodată. Dumnezeu să ne învrednicească să ascultăm și să urmăm sfaturile Bisericii ortodoxe, fiindcă aceasta este stâlpul și temelia adevărului, cum scrie Sfântul Apostol Pavel.

Când copiii mici trec împreună cu părinții lor pe lângă o vitrină și vor ceva care le place, atunci o țin pe mama lor de fustă și o trag și plâng și bat din picior, până ce o silesc să le cumpere.

La fel și noi trebuie să stăruim în rugăciune, cu insistență și răbdare, până ce ne va auzi Dumnezeu. Așa și voi, potrivit Evangheliei, care spune să stăruiți în rugăciune și să nu vă opriți, trebuie să vă rugați neîncetat și fără oprire, până veți dobândi ceea ce doriți și în același timp veți învăța să vă rugați și să comunicați cu Dumnezeu. Din rugăciunea stăruitoare avem îndoit folos, pentru că Dumnezeu ne dă ceea ce cerem și, în același timp, învățăm să ne  rugăm.

De aceea să nu deznădăjduim când Dumnezeu întârzie să ne asculte. Căci multe bunătăți izvorăsc din această întârziere.

Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Lui. Să nu arătăm nerecunoștință și să-L mâniem, fiindcă mânia lui Dumnezeu vine peste fiii neascultării.

Când lumea nu se pocăiește, ce ploaie să dea Dumnezeu ? Toate sunt ușoare pentru Dumnezeu. Dacă cerem cu smerenie mila lui Dumnezeu, El ne va ajuta.

Viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi întâmpinată altfel decât prin pocăință și păzirea poruncilor Lui.

Fericiți sunt cei care au reușit să-și simplifice viața și s-au eliberat de lațurile progresului acestuia lumesc al multor înlesniri, sau mai degrabă al multor greutăți, și care s-au slobozit de înfricoșătoarea neliniște a vremii noastre.

– Gheronda, ce ajută cel mai mult ca cineva să înțeleagă această bucurie a simplității?

– Să priceapă cineva înțelesul adânc al vieții. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu”. De aici începe simplitatea și orice înfruntare corectă a problemelor.

Nemulțumirea și nesațul sunt un mare rău.

Când te pui în locul altuia, lucrurile se schimbă.

Pe cât poate cineva, să facă unul sau două lucruri numai, să le ducă la bun sfârșit în mod corect, să aibă mintea curată și odihnită și apoi să înceapă altceva. Fiindcă, de îndată ce mintea se împrăștie în multe, ce lucruri duhvovnicești va mai face pe urmă ? Cum își va mai aminti de Hristos ? 

Lucrarea care se face repede, cu nervozitate nu este sfințită.

Pune și rugăciune la lucrul tău și te vei sfinți și tu, și lucrarea ta.

Dacă mintea ta fuge și se duce neîncetat la treburi, trebuie să înțelegi că nu ești bine și să te neliniștești, fiindcă aceasta înseamnă că te-ai îndepărtat de Dumnezeu.

Atât cât poți, să spui rugăciunea în timpul zilei și să psalmodiezi încet.

Dacă o femeie este din naștere proastă, este binecuvântare de la Dumnezeu pentru ea. Merge fără cercetare în cealaltă viață. Dar dacă are minte și trăiește prostește, va fi fără scuză în ziua judecății.

Să nu faci nici un lucru fără să te încrezi în Dumnezeu, pentru că după aceea mintea obosește și se tulbură și te simți rău sufletește.

Toată inima ta s-a adunat în minte și acum lucrează numai mintea. Dar mai există și alte posibilități, poate inima să meargă în locul minții. În fiecare zi să citești câte un canon din Theotokarion. Acesta  este cel mai bun leac ca să faci să lucreze inima.

Adevrata odihnă se naște din odihna celuilalt. Atunci se odihnește și Dumnezeu în om și omul încetează să mai fie om, devine dumnezeu. 

Sursa: http://www.agiosgeorgioshaidarioy.gr/paisiossymboyles.html