Despre post
Începând cu 1 August, Biserica intră în perioada postului adormirii Maicii Domnului, care ține până pe 14 August. Sfântul Simeon al Tesalonicului afirmă că acest post „țintește spre cinstirea Maicii Domnului, care, cunoscând mai dinainte sfânta ei mutare din lumea aceasta, pururea s-a nevoit pentru noi și a postit, chiar dacă ea însăși nu avea nevoie de post, ca una care era era curată și cu totul fără de prihană , trăind îngerește, ea care era mai înaltă și decât îngerii, rugându-se neîncetat și pururea implorându-L pe Dumnezeu pentru noi. De aceea și noi suntem datori să postim, imitând viața ei”.
Postul după Sfinții Părinți
Ca în mai toate lucrurile Bisericii, ca să le înțelegem corect, alergăm la tâlcuirea celor înțelepți ai Bisericii, adică a sfinților Părinți și Învățători ai lumii, la fel și în problema postului vom căuta sfatul lor, fiindcă ei, ca păzitori de Dumnezeu inspirați ai Sfintei Tradiții, ne-au transmis nealterată sfânta experiență duhovnicească a ucenicilor Domnului și a Părinților postapostolici până astăzi, în special în privința lucrurilor care au legătură cu mântuirea noastră.
Cât privește postul, din bogata moștenire duhovnicească a Sfinților, învățăm că el este necesar pentru toți creștinii și de aceea Biserica a rânduit foarte de timpuriu zilele și perioadele de post.
Ținerea postului, în acord cu Sfinții Părinți, este bună dacă ne gândim că astfel participăm la viața liturgică a Bisericii. Orice desprindere a postului de viața Trupului Bisericii poate avea consecințe duhovnicești imprevizibile. De exemplu, deși putem să fim îmbisericiți ținând postul, dacă nu ne nevoim în sfintele virtuți ale smereniei și milosteniei putem cădea, încet-încet în fariseism, adică în momentul în care socotim că oprindu-ne de la anumite mâncăruri, ne împlinim „datoria” și suntem vrednici să stăm înaintea înfricoșătorului scaun de judecată al lui Hristos. De asemenea, cum spun Părinții, când păcătuim și nu ne mărturisim, la sfârșit vom fi stăpâniți de deznădejde, cu rezultatul că vom considera, în mod greșit, că este zadarnic să mai postim sau că postul nu este important sau semnificativ pentru viața noastră. Totuși acesta este un lucru pe care credinciosul trebuie să-l stabilească în înțelegere cu duhovnicul, fiindcă postul nu este omorârea trupului, cum spun Părinții, ci un mijloc prin care omul își remodelează caracterul, o unealtă prin care își topește patimile, un tovarăș în nevoința sfintelor virtuți ale Evangheliei și scut care respinge săgețile viclene ale diavolilor.
Marele Vasile, în Cuvântul al 2-lea, Despre Post, subliniază că postitorii nu luptă împotriva sângelui și a trupului, ci împotriva începătoriilor și puterilor și stăpânitorilor întunericului, împotriva duhurilor răutății, „aceștia este necesar să se nevoiască, pentru războiul acesta, cu postul și înfrânarea. Fiindcă untdelemnul îngrașă pe atlet, iar postul îl întărește pe ascetul evlaviei. Astfel încât, cu cât ne înfrânăm trupul, cu atât mai mult facem să strălucească sufletul de lumină duhovnicească. Fiindcă nu prin puteri trupești, ci cu înfrânarea sufletului și cu răbdarea necazurilor se dobândește stăpânire asupra puterilor nevăzute.
Postul, așadar, este folositor pentru tot anul pentru aceia care îl aleg, dar cu atât mai mult în această perioadă. Nimeni așadar, să nu se excludă din lista postitorilor. Căci în această listă sunt cuprinse toate neamurile, toate vârstele și toate rangurile. Ești bogat ? Nu ocărî postul. Nici să nu îl izgonești afară din casa ta din pricina plăcerii, ca să nu te pârască Celui ce a rânduit posturile, ca nu cumva vreo boală trupească sau vreo altă nenorocire să te silească la o mai mare lipsire [de hrană] din osândă . Iar săracul să nu ia în derâdere postul , fiindcă îl are pe el de multă vreme împreună locuitor cu el și comesean. Iar femeilor, ca însăși răsuflarea, așa și postul le este potrivit și necesar. Iar copiii, ca de răcoarea pomilor, așa să se adape cu apa postului. Călătorilor postul le este bun tovarăș de drum. Fiindcă exact așa cum desfătarea lor îi silește să ridice greutăți și să care după ei plăcerile, la fel și postul îi face ușori și lesne de mișcat. Să ne limităm așadar la cele necesare, ca și cum ne-am hrăni în armată. Nevoiește-te ca un bun ostaș al Domnului nostru Iisus Hristos.
Ca să postești, nu-ți posomorî fața, precum fariseii, ci, în duhul Evangheliei, luminează-te, adică să nu plângi pentru lipsa pântecelui, ci să te bucuri din tot sufletul de desfătările cele duhovnicești. Fiindcă știi că „Trupul poftește împotriva Duhului, iar Duhul, împotriva trupului”. De vreme ce acestea sunt potrivnice între ele, să micșorăm neputința trupului, și să mărim puterea sufletelor, încât prin post, după ce vom fi luat biruința asupra patimilor, să purtăm și cununile înfrânării.
Postul păzește pruncii, înțelepțește pe tânăr, face respectat pe bătrân, pentru că bătrânețile sunt mult mai cinstite când se împodobesc cu postul. Pentru femei, haină potrivită, păzitor al căsniciei, hrană fecioriei. Râsetele dezmățate și desfrânate, cântecele și dănțuirile se îndepărtează imediat de oraș, ca și cum ar fi fugărite de un aspru judecător – postul.
Dacă toți ar fi ucenicii postului, viața noastră nu ar mai fi atât de plină de suspine și de întristare. Fiindcă este evident că postul i-ar învăța pe toți nu numai înfrânarea de la mâncare, ci i-ar învăța întoarcerea desăvârșită și înstrăinarea și de la iubirea de arginți, de la lăcomie și de la orice răutate. Dacă acestea ar fi disprețuite, nimic nu ne-ar mai împiedica să ne petrecem viața în pace adâncă și netulburarea sufletului.
Ce este postul? Postul este asemănarea cu îngerii, împreună-sălășluirea cu drepții, înfrânarea vieții. Postul l-a făcut pe Moise legiuitor, Samuil este rodul postului. Postul l-a hrănit pe marele Samson, și câtă vreme i-a fost bun tovarăș viteazului bărbat, cu miile erau uciși vrăjmașii, și se surpau porțile cetății, și leii nu sufereau puterea brațelor lui. Dar când l-au stăpânit curvia și beția, a fost robit de vrăjmașii lui, și când aceste patimi l-au orbit, a devenit jucăria robilor celor de alt neam.
Postul este începutul pocăinței. Desigur, nu este de ajuns numai abținerea de la mâncăruri pentru un post lăudat, ci haideți să postim cu un post bine primit și bineplăcut lui Dumnezeu. Adevăratul post este înstrăinarea de orice rău, înfrânarea limbii, abținerea de la mânie, despărțirea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământul strâmb. Depărtarea de acestea este adevăratul post.
„Postul adăpostește orice virtute. Este începutul luptei duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, izvorul înfrânării și al cumpătării, maica rugăciunii. Postul învață liniștea și este înainte mergătorul oricărei fapte bune” scrie sfântul Isaac Sirul.
Părintele Panayotis Theodorou
