Greșeala și pedeapsa
Un om nu poate osândi pe altul; nu poate pentru că nu are nici calitatea, nici rodnicia.
În primul rând. Calitatea omului.
De îndată ce ești om, ești în greșeală; de îndată ce ești în greșeală, nu poți pedepsi pe altul.
În al doilea rând: rodnicia pedepsei. O pedeapsă dată de un om nu rodește; nu, pentru că este din afară, constrânge; ea poate mai ușor înrăi. Priviți la copii.
Pentru a fi rodnică, pedeapsa trebuie să vină de la noi înșine, adică să-ți simți vina, și-ți simți greșeala și să simți nevoia unei purificări.
Pedeapsa este rodnică atunci când este cerută de acela care a greșit.
E mai greu să lupți împotriva ta decât împotriva altuia.
Când ai pornit pe drumul sforțării de a risipi urâtul din tine, să nu trăiești prin alții, să nu-i întrebi și mai ales să nu aștepți sfatul lor; ridică-te singur.
Oamenii sunt în genere înclinați să accepte ca îndreptar judecata celor între care viețuiesc. De cele mai multe ori judecata lor nu cuprinde un adevăr, ei te închipuie mai mult decât te cunosc, pentru că te socotesc după aparență. A te îndruma în acest fel înseamnă de cele mai multe ori suferință nerodnică.
Fii tare și îndrumează-te singur; ești cel mai aproape de tine însuți.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006