Pelerinaj în Israel 2013 (II), 21 august 2013

„Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali…; „Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.” (Matei 4, 13; Luca 4, 31)

Capernaum este una dintre cele mai îndrăgite localități din Evanghelii. Este socotită cetatea-reședință a Domnului Hristos în timpul lucrării din Galileea. Deoarece Şi-a ales majoritatea ucenicilor din această parte, dintre pescari, vameși și oameni din alte categorii sociale, El a rămas mai mult aici. Se pare că a făcut din casa lui Petru casa Lui, unde revenea de la sinagogă sau din alte călătorii.

Aşezarea geografică

Capernaumul este așezat pe malul nordic al lacului, cam la mijlocul distanței dintre colțul de est și cel de vest. La câțiva kilometri spre est, Iordanul intră în Lacul sau Marea Galileii, iar aici se afla și granița dintre Galileea, teritoriul tetrarhului Antipa, și Gaulanitis, teritoriul tetrarhului Filip, Capernaumul fiind astfel o localitate de graniță.

Sunt dovezi atât arheologice (urmele unei băi romane), cât și documentare că în Capernaum se afla o mică garnizoană militară romană. Satul era atât de sărac, încât nu a reușit să-și construiască singur sinagoga, lucrare realizată de sutașul roman din apropiere (Luca 7, 5). Această sinagogă a fost reconstruită în secolul al IV-lea pe aceeași temelie din pietre albe de calcar și renovată astăzi. Se pare că era una dintre cele mai mari sinagogi galileene.

Capernaumul se afla pe drumul principal, Via Maris, având astfel o importanță oarecare aici, la marginea provinciei. Aici au conviețuit iudei și creștini, relațiile dintre ei fiind destul de tensionate, după relatările rabinilor. Apogeul tensiunilor a fost atins în 614 d.Hr., când iudeii, susținuți de perși, au demolat biserica octogonală, apoi, în 629 d.Hr., creștinii, victorioși cu ajutorul împăratului Heraclius, au demolat sinagoga evreilor. După aceste incidente și venirea arabilor, în 636 d.Hr., Capernaumul își pierde din importanță, decade, iar, începând cu secolul al XI-lea, începe să se stingă.

Revenirea la lumină 

A fost identificat de vestitul călător-explorator american Edward Robinson în 1838. Locul a fost cumpărat de franciscani și au început să se facă explorări arheologice încă din 1866, explorări conduse de Charles Wilson. În 1906, arheologii germani Heinrich Kohl și Carl Watzinger au început să facă săpături sistematice și au restaurat sinagoga. Cercetările și restaurările au continuat aproape tot timpul.

Printre monumentele cele mai importante ale sitului, amintim sinagoga și biserica. Ambele se află față în față, la o distanță de aproximativ 30 de metri, despărțite de un cartier de case din bazalt, numit insula. Putem să vedem, să ne imaginăm și să înțelegem mult mai corect relatările Evangheliei când avem în fața noastră străzile și casele pe unde a trecut și a trăit Iisus și oamenii din timpul Său. Într-una dintre aceste case, în timp ce predica, oamenii au înlăturat o parte din acoperiș și au coborât un paralitic. Acum ne putem imagina mai corect cum s-a întâmplat. Oamenii se îmbulzeau pe aceste străzi mici pentru a ajunge la Iisus.

De departe, sinagoga este clădirea monumentală (20,4×18,65 m), la care se adaugă o curte anexă, lată de 11,5 m. Are trei nave interioare, despărțite de două rânduri de coloane corintice. Pe laturi se află două rânduri de bănci din piatră pentru ascultătorii mai în vârstă. Trei uși aflate pe zidul de sud oferă accesul în sinagogă dintr-un portic, interesant fiind că accesul se face prin partea din față a sinagogii. În timpul săpăturilor efectuate în interiorul sinagogii s-au găsit peste 25. 000 de monede romane târzii.

Iisus în Capernaum

Săpăturile din interiorul și exteriorul clădirii au scos în evidență faptul că ultima construcție, cea din piatră albă de calcar, a fost ridicată pe temelia de bazalt a vechii sinagogi din secolul I construite de sutașul roman, unde Iisus a predicat de multe ori.

În prima ocazie când a intrat în această sinagogă, Iisus a fost întrerupt de un demonizat, care a tulburat liniștea adunării. Iisus l-a vindecat, trezind nemulțumirea și comentariile fariseilor (Marcu 1, 21-27). Tot în această sinagogă și tot într-o zi de Sabat l-a vindecat pe un om cu mâna paralizată (Matei 12, 9-14). Apoi, în cetate, a vindecat-o pe soacra lui Petru, l-a iertat și l-a vindecat pe omul paralizat, l-a vindecat pe robul sutașului roman și a înviat-o pe fiica lui Iair, fruntașul sinagogii. Este impresionant să te afli în locul în care Mântuitorul nostru a ținut cele mai multe predici și în care a făcut cele mai multe minuni.

Prin Capernaum 

Biserica din Capernaum este al doilea monument important. O construcție modernă, sub forma unei bărci, susținută de șase piloni, plutește în timp peste ceea ce a fost casa lui Petru și biserica octogonală din Capernaum. Prima fază a construcției, datând din secolul I, este o cameră pătrată (5,8×6,45 m) care servea drept loc de rugăciune. În secolul al IV-lea, întreaga structură a fost despărțită de restul caselor printr-un zid cu perimetrul de 112 metri. S-au făcut anumite amenajări și s-a realizat un pavaj de mozaic, clădirea rezultată numindu-se Casa-Biserică (Domus Ecclesia). Pelerina Egeria consemna despre această biserică: „Casa prințului apostolilor (Petru) a fost schimbată într-o biserică; zidurile (casei), de altfel, sunt încă în picioare, fiind originale.”

A treia fază a construcției datează din a doua parte a secolului al V-lea. Atunci au fost demolate vechile construcții și s-a ridicat, peste vechile ziduri, o biserică nouă, octogonală. Peste casa originală s-a ridicat primul octogon, ca un fel de prețuire a locului original. Alte două construcții octogonale au fost ridicate în jurul ei, la care s-au adăugat câteva camere anexe și un baptisteriu. Mozaicurile acopereau toate spa¬țiile de circulație și interiorul bisericii. Această biserică a fost distrusă de iudei și perși în 614 d.Hr. Părți din frizele ei se pot vedea expuse în perimetrul sitului.

După venirea arabilor, în 636 d.Hr., Capernaumul a intrat în perioada de decădere: sinagoga a fost părăsită ca urmare a plecării evreilor, iar biserica nu a mai fost renovată, astfel că întreaga localitate a încetat să mai existe. A fost redescoperită de arheologi, care au început cercetările și amenajările care se văd astăzi. Locul a fost achiziționat de frații franciscani din cadrul organizaţiei Terra Santa. Primele expediții arheologice au fost făcute încă din anii 1905.

Muntele Fericirilor

Muntele Fericirilor este un mic deal în partea de nord-vest a Lacului Galileei. Conform tradiţiei, aici a prezentat Domnul Hristos predica Sa inaugurală. Raportată de evanghelistul Matei, în capitolele 5–7, ea este cea mai lungă predică şi reprezintă principiile de bază ale creştinismului, declaraţia de misiune a Mântuitorului. Predica începe cu enunţarea Fericirilor, de unde şi numele întregii predici. Un complex catolic, ridicat între anii 1930-1940 pe panta acestui munte, comemorează marele eveniment creştin.

Dintotdeauna mi-am imaginat acest munte ca fiind cu totul deosebit: magnific, grandios şi impresionant. Credeam că ceva aparte emană din el, că o stare de beatitudine te învăluie. N-a fost să fie aşa. Nici nu este un munte, în sensul real al cuvântului, ci parte din dealurile nordice ale Lacului Galileei, o platformă de pe terasele vulcanice ale Galileii de Nord.

Omul a încercat tot ce poate oferi lumea şi a rămas cu vasul spart la fântâna promisiunilor. A alergat de la un capăt la altul al pământului doar pentru a rămâne dezamăgit, cu sufletul gol şi cu picioarele sângerânde. Ce mai poate face? Mai este un singur loc – muntele acesta. Se mai găseşte o singură carte cu înregistrarea Fericirilor şi doar un singur Om – Iisus, care a reuşit să ofere fericire tuturor şi în orice condiţii. Poţi fi sărac, singur, flămând, îndurerat, persecutat, dar poţi fi fericit. Îţi poţi păstra demnitatea şi libertatea de alegere şi îţi poţi dezvolta un caracter frumos, care îţi aduce fericire. Ce minune! Vrei să asculţi reţeta fericirii? Eşti gata să urci pe acest munte?

Fericirea, un vis real

Inima firească, egoistă şi mândră se simte jignită, rănită şi suferă profund când orgoliul este rănit. Trăim la concurenţă cu cei din jur, ne propunem să gustăm tot ce vede ochiul, vrem să avem totul şi nu acceptăm să fim respinşi, refuzaţi sau trecuţi cu vederea. De aici vine frustrarea, nemulţumirea, neîmplinirea, nefericirea.

Iisus Se ocupă de inimă – „de aici ies izvoarele vieţii”. El spune: „Ferice de cei cu inima curată …” Iisus doreşte să abandonăm egoismul eului la cruce, acceptând cu demnitate înjosirea, desconsiderarea sau chiar persecuţia. Iisus doreşte să ne ridicăm deasupra unei lumi materiale, trecătoare şi iluzorie şi să ne aşezăm pe banca evlaviei, a devoţiunii spirituale şi a altruismului. Reţeta fericirii propusă de Iisus constă într-o trecere de la material spre spiritual; de la profan (firesc) spre sacru (sfinţenie); de la pământesc spre ceresc. Când îţi ridici ochii spre cer şi priveşti înaltul prin telescopul lacrimilor, vei putea vedea mulţimea stelelor, farmecul lunii şi grandoarea soarelui. Vei înţelege că locul tău este acolo, în cer, că eşti un călător care vei ajunge în curând acasă. Şi astfel vei căpăta putere şi vei fi fericit, în speranţa împlinirilor.

Mai multe foto în Pelerinaj Israel, 22 august 2013