Chipul ipocritului

Susține despre sine că ar fi rău și păcătos, dar când alții îi spun că e rău, sare ca pus pe foc. Face „fapte bune” și „milostenii” numai dacă e cineva prin preajmă pentru a fi văzut și lăudat. Își coordonează cu atenție mișcările numai când e privit de către ceilalți. Când e singur, „diplomația” și „râvna” lui dispar. Spune în gura mare că nu așteaptă mulțumiri, laude și recunoștință, dar dacă nu i-ai mulțumit când te-a ajutat, începe să clocotească mânia în el.  Îi este foarte greu să spună „te rog”, „iartă-mă”, „mulțumesc”, căci s-ar umili, călcându-și astfel peste orgoliu. Găsește întotdeauna scuze atunci când greșește. Nu cere iertare atunci când n-are dreptate. Nu-și recunoaște niciodată vina. Nu-și asumă niciodată răspunderea. Se dezvinovățește mereu. Spune că iubește, dar nu este în stare să se jertfească pentru nimeni. Nu are puterea să ia asupra lui greșeala altuia pentru a nu-și păta bunul nume. E mulțumit și râde când aude vorbindu-se de rău despre alții. Se rușinează să stea lângă cei slabi și neputincioși pentru a nu-și strica reputația. Stă numai pe lângă cei bogați și renumiți pentru a se mândri cu ei. Se chinuie singur, nu apelează la ajutorul nimănui pentru a se încrede în propriile puteri. Nu acceptă ajutor în lucrările pe care le face, pentru ca laudele să-i revină în totalitate. Plânge atunci când nu-i reușește ceva, însă doar pentru că și-a stricat imaginea și i s-au descoperit astfel slăbiciunile. Face mustrări în public, însă nu pentru a îndrepta, ci pentru a-și etala inteligența și a denota superioritate. Scoate la iveală micile lui defecte, numai pentru a și le ascunde pe cele mari. Își acoperă nereușitele și scăderile. Povestește numai biruințele și situațiile favorabile lui. Vânează păcatele celorlalți pentru a-și dezvinovăți propriile păcate. Are îndrăzneală și tupeu numai față de cei mici și inferiori lui. Cu cei mari se poartă ca un lingușitor. Își schimbă tonalitatea în funcție de persoană. Comentează numai pe la spate. Păcatul îl consideră mare și vrednic de condamnat numai dacă este al altcuiva. Păcatele lui le consideră mici greșeli, le transformă chiar în virtuți. Doar problemele lui sunt vrednice de dezbătut și de compătimit. Necazurile celorlalți n-au nicio importanță. Îi face plăcere să asculte laude despre el. Laudele sunt hrana lui, cu ele se îndulcește. Îi face plăcere să vorbească despre sine, să iasă în evidență, să fie mereu în centrul atenției. El caută numai locurile din frunte. Toate acțiunile sale se concentrează în jurul propriei persoane, propriului ego. Se crede o piesă importantă. Ipocritul se privește ca un ultim scop al creațiunii: s-ar aștepta ca în clipa morții sale să fie sfârșitul lumii. Nu acceptă să fie îndreptat și ajutat de cei mici. Nu acceptă niciun sfat. Dacă se folosește vreodată de sfaturile cuiva, spune cu ironie: „Asta o știam și eu.” Îi place să fie primul care dă vestea. Este iubitor de știri spectaculoase. Îi place să „înflorească”, să exagereze. E prieten numai cu ce-i ce-l laudă și-l lingușesc. Consideră dușman pe acela care-i arată defectele spre îndreptare.

Are cel puțin două măști: e mândru, ipocrit, fals, fățarnic, iubitor de slavă deșartă. Însă e periculos fiindcă îmbracă totul în haina falsei smerenii, a falsei arătări. E evlavios și blând la arătare, dar plin de mândrie și venin pe dinăuntru. E frumos și dulce întocmai ca mărul roșu, dar plin de viermi și putregai în interior.

Îl recunoști? E ipocritul din mine, e ipocritul din tine, e ipocritul din noi. Pentru ca să zdrobim capul acestul șarpe – mândria – trebuie întâi de toate s-o recunoaștem în noi, să ne dorim să scăpăm de ea, să facem numai fapte opuse mândriei, să fim cât mai simpli, cât mai curați cu inima, să umblăm fără de vicleșug și interese, ce e în inimă să fie și-n cuget, iar ce e în cuget să fie și-n vorbire, pentru că mai bine este să mustri pe fratele tău în față când ai ceva să-i reproșezi, decât să-l vorbești de rău pe la spate, înmulțind astfel bârfele, exagerând și dând în vileag scăderile lui. Știm cu toții zicala: „Hoțul are un păcat iar păgubașul o mie.”