Un sirian ortodox din Siria: „Am trăit 7 ani în România și, sincer, vă spun că nu cred că creștinii României au mai multă libertate decât creștinii Siriei”

Un sirian ortodox din Siria: „Am trăit 7 ani în România și sincer, vă spun că nu cred că creștinii României au mai multă libertate decât creștinii Siriei”

Este sirian, este ortodox și a făcut studiile în România. S.M. trăiește la fața locului războiul din Siria și îl vede cu totul altfel decât ni se prezintă nouă în România. (Sirianul m-a rugat să nu-i dau numele; am garanția că interviul de mai jos chiar este unul sincer, că S.M. nu este forțat de autoritățile siriene să răspundă frumos legat de Bashar Al Assad)

Reporter: Cum se vede situația din Siria de către un creștin care trăiește acolo?

S.M.: Sunt un sirian care a făcut studiile în România. Acum am terminat și m-am întors în țara mea. Situația este foarte tristă, pentru că după ce Siria în ultimii ani a fost una dintre cele mai bune țări ale lumii (în 2009 era a patra țară cea mai liniștită din lume, țn 2010 era a opta țară cea mai recomandată pentru turism din lume) acum situația s-a schimbat și numai în doi ani, în 2012, Siria era una dintre cele 10 țări cele mai mizerabile din lume. Schimbarea aceasta tristă și foarte rapidă a fost un șoc nu numai pentru mine, ci și pentru toți sirienii din toată lumea. Sigur, a fost grija cea mai mare faptul că familia mea trăiește în pericol și eu sunt departe și nu o pot ajuta cu nimic, acum m-am întors și am înțeles mai bine în ce fel de pericol au trăit sirienii perioada de doi ani jumătate și, din păcate, imaginea este mult mai neagră decât îmi imaginam. Ce urmează să vă spun va fi un șoc pentru mulți care au fost manipulați de către mass media occidentală, totuși trebuie să spunem adevărul. Din punct de vedere al unui creștin sirian vă pot spune că ceea ce se întâmplă în Siria nu este o revoluție… Pentru ce avem nevoie de revoluție? Mergem la școli, la universități, la spitale fără să plătim niciun ban. Prețurile erau foarte ieftine. Nu putem spune că viața era perfectă, dar oare merita să facem revoltă? Nicidecum, corupția din tara mea există în orice altă țară. Însă drepturile pe care le aveam erau mult mai departe de a fi comparate cu celelalte țări musulmane. Un creștin sirian trăia foarte bine, avea toate drepturile la fel ca orice musulman, niciodată n-am avut sentimentul că sunt legat, sau am nevoie de mai multă libertate. Ca un creștin aveam toate drepturile la fel ca un musulman în afară de dreptul de a fi președinte. Uneori avem drepturi mai mult decât în alte țări creștine, sau așa proclamate țări laice. Spre exemplu clericii pot merge pe străzi cu costumul lor clerical fără probleme, chiar sunt tratați cu mare respect, în timp ce în Turcia numai patriarhul poate merge cu dulama. Bisericile sunt scutite de a plăti întreținere în timp ce în România, spre exemplu, ele plătesc…. etc.

„Occidentul și țările arabe s-au folosit de demonstrațiile pașnice și au băgat oameni musulmani extremiști armați între civili.”

Rep.: Vreți să spuneți că n-au fost proteste autentice, că au fost regizate?

S.M.: Când a început așa zisa „revoluție” într-adevăr au ieșit unii cerând reforma, și într-adevăr țara noastră are nevoie de o reformă, dar occidentul și țările arabe, care nu sunt de acord cu politica Siriei s-au folosit de demonstrațiile pașnice și au băgat oameni musulmani extremiști armați între civili și cu ei a început criza. Cine mai întreabă pe un sirian va afla imediat că Siria acum este plină de teroriști străini din 38 de țări, unii chiar sunt din Europa, Australia, America, Marea Britanie, iar majoritatea lor sunt din țările arabe și din Turcia. Arme din Israel, din Franta, SUA, și Marea Britanie s-au găsit în mâinile teroriștilor. Armata oficială a țării sigur nu le folosește. Mulți dintre prietenii mei care au fost uciși au fost uciși de către străini, unii chiar nu știu să vorbească limba araba, iar cei care vorbesc araba folosesc alt dialect decât dialectul sirian… mai ales din Libia, Arabia Saudită, Egipt… etc. Mi se rupe inima când aud în mass media că armata Siriei omoară pe civili, sau că președintele Bashar Al-Assad omoară pe civili, în timp ce noi sirienii vedem cu ochii noștri cine omoară și cine-i omoară pe soldații noștri.. ne uităm și auzim aceste minciuni și nu putem face nimic. De ce? Pentru că Occidentul, și în mod deosebit Statele Unite, Franța și Britania, vor ca voi să credeți ce spun ei. Ei vorbesc tot timpul în numele sirienilor, dar niciodată nu s-a gândit cineva să-i întrebe pe sirienii înșiși cum văd ei situația.

„ONU și SUA vor să acuze direct armata țării dar n-au găsit încă nicio dovadă. Iar când găsesc dovezi care acuză Opoziția, tac.”

Rep.: Bun și atunci cine să fi tras cu gaz sarin, armata lui Al Assad sau opoziția?

S.M.: În primul rând nu există denumirea aceasta în limbajul sirienilor „armata lui Al Assad”, există în Siria acum trei forțe: Armata națională a țării, nu „a președintelui”, Free sirian army care are o forță foarte limitată și cuprinde rebelii sirieni care s-au folosit de criza aceasta, iar a treia forță este Al-Qaida.. cine va spune altceva nu știe nimic despre criza Siriei și este manipulat de mass-media occidentală care spune că lupta în Siria este între armata „lui Al Assad” și cei care cer libertatea și democrația. Când s-a folosit gazul sarin am fost în Damasc, la 3 km depărtare de zona aceasta. Cine vă spune că armata țării a folosit arme chimice este mass-media occidentală. Cine poate crede că armata va folosi arme chimice în aceeasi zi în care ajung cei care au investigat atacul acesta. Cum se explică faptul că cei care au murit în acest masacru sunt numai femei și copii așa cum arată pozele. Nu este posibil, nicidecum, să fie folosit gazul sarin în zona respectivă fără să ajungă la noi, care eram doar 3 km departe de ei. Pozele pe care mass-media occidentală nu vi le-a arătat, demonstrează că gazul sarin a fost băgat cu injecții în trupurile victimelor. Rusia are dovezi pe care Occidentul nu vrea să le auziți. Totuși despre atacul cu armele chimice care s-a întâmplat în ziua următoare împotriva armatei țării n-ați auzit nimic pentru că mass-media voastră, a occidentului nu vrea să auziți despre el.

Rep.: De ce oare nu s-au pronunțat răspicat, cu un raport ferm, inspectorii ONU care au investigat atacul cu gaz sarin?

S.M.: Este foarte clar de ce. Pentru că ONU și SUA și Europa vor să acuze direct armata țării dar n-au găsit încă nicio dovadă. Iar când găsesc dovezi care acuză Opoziția tac, pentru că scopul lor a fost totdeauna să arate lumii că opoziția Siriei, ramura armată a opoziției,este una onorabilă și luptă pentru libertate și nu poate face așa ceva. Totuși, lumea încă n-a uitat războiul american împotriva Irakului și cum au folosit armele chimice ca un pretext pentru a interveni în Irak, și până la urmă n-au găsit nimic. De aceea lumii îi e frică să nu se repete aceeasi tragedie, și de fapt asa este… Guvernul sirian a proclamat de mai multe ori: armele chimice, dacă sunt într-adevăr, nu le vom folosi în Siria.

„Damascul este sediul pentru 3 patriarhi, adică este orașul care are cel mai mare număr de patriarhi în toată lumea.”

Rep.: Să nu-mi spuneți că nici măcar nu sunt uciși creștinii din Siria cum am văzut că se întâmplă în Iran…

S.M.: Modul cum ați pus problema este un exemplu viu de manipulare a mass-mediei… De ce ați dat ca exemplu Iranul, desi creștinii în Iran nu sunt persecutați la fel cum sunt în Arabia Saudită, Qatar, Egipt… etc. De ce ? Pentru că aceste țări sunt prietene cu americanii, de aceea despre persecuțiile de acolo mass-media nu spune nimic, dar în acelasi timp n-au libertatea pe care o au creștinii Siriei. Oricum, niciodată creștinii n-au fost persecutați în Siria până la așa zisa revoluție. Până în 2008, Siria era un rai pentru creștinii ei. Numai în Siria sărbătorile creștine sunt sărbători oficiale pentru stat. Creștinii care lucrează la stat au voie să întârzie duminica pentru a participa la slujbă. Monumentele istorice creștine înflorite și cunoscute în toată lumea creștină sunt o mare dovadă de libertate a creștinilor. Damascul este sediul pentru 3 patriarhi, adică este orașul care are cel mai mare număr de patriarhi în toata lumea.. nimic nu-i obligă pe patriarhii aceștia să păstreze sediul lor într-o țară care-i persecută. Am trăit 5 ani în România și sincer, vă spun că nu cred că creștinii României au mai multă libertate decât creștinii Siriei în afară de postul președintelui care trebuie neapărat să fie un musulman. După așa zisa revoluție au apărut problemele pentru creștini. Multe sate creștine au fost atacate de teroriștii extremiști. Mulți creștini au fost alungați afară din caselor lor, multi au fost uciși numai pentru că sunt creștini. Acum vorbesc cu dumneavoastră și un sat creștin, Maaloula, este atacat de către teroriști străini, nu sirieni. Ieri au atacat în satul respectiv două mănăstiri, au distrus o biserică și o școală de limba aramaică. Astfel de cazuri nu s-au întâmplat niciodată înainte de așa zisa „revoluție”. Biserica în Siria spune că numărul creștinilor care au fost uciși în războiul acesta depășește 4200, iar 21 de biserici au fost distruse și 8 mănăstiri, iar numărul celor care au fost răpiți depășește 7000. La starea aceasta tristă am ajuns noi, sirienii, după ce eram mândri că trăim într-una dintre cele mai liniștite țări ale lumii.

„Soluția este ca lumea occidentală să nu mai susțină pe teroriști, și ca Turcia să închidă granițele ei.”

Rep.: Dumneavoastră, familia dumneavoastră din Siria, prietenii de acolo ce credeți că ar trebui făcut pentru stoparea războiului civil? Ar trebui să intervină SUA, Marea Britanie, Franța, Israelul, cum și-o doresc? Asta ar fi soluția?

S.M.: Niciunul nu este de acord cu intervenția militară… Am văzut ce au făcut americanii când au intervenit în Irak. Soluția este cum v-am zis mai devreme, ca lumea occidentală să nu mai susțină pe teroriști, și ca Turcia să închidă granitele ei. LĂSAȚI ȚARA NOASTRĂ SĂ TRĂIASCĂ, LĂSAȚI POPORUL MEU SĂ TRĂIASCĂ, Siria în timpul istoriei a învățat lumea Puterea Civilizației, și nu Civilizația Puterii. Numai asta vreau să spun întregii lumi.

Rep.: De ce nu reveniți în România?

S.M.: Familia mea suferă aici, poporul meu suferă aici, Biserica mea suferă aici. „Sirianitatea” mea, dacă pot spune așa acestui sentiment pe care-l am, nu se va împlini dacă nu-i împărtășesc această suferință. Știu că ce v-am zis este surprinzător pentru că sunteți manipulați de mass-media. Aveți dreptul să mă credeți și aveti dreptul să mă refuzați. Dar credeți-mă, ce v-am povestit, suferința unui sirian care trăiește experienta aceasta și pericolul de moarte în fiecare zi, sunt realitatea.

Alexandru Căutiș