Să ajutăm lumea să se pocăiască

– Părinte, ce poate ajuta astăzi mai mult lumea?

– Astăzi numai pocăinţa ar putea-o ajuta, dacă lu­mea ar învăţa să se pocăiască. Să citim, pe cât putem Vieţile Sfinţilor care insistă asupra pocăinţei, ca să ne folosim. A cere pocăinţă de la Dumnezeu înseamnă a cere iluminare. Atunci când cerem pocăinţă şi ne pocăim mai mult, fireşte, ne vom şi smeri mai mult şi atunci negreşit va veni şi mai mult har dumnezeiesc, iluminare dumnezeiască. Când omul se află în pocă­inţă, păstrează harul lui Dumnezeu. In orice caz lumea are încă bunătate. Vezi, cei mai mulţi nici nu se spovedesc, nici nu merg la biserică, sunt stăpâniţi de o mare neştiinţă, dar pe de altă parte vin şi îmi cer aju­tor. Lucrul acesta spune ceva.

– Părinte, nu cumva încercările se fac pricini ca oa­menii să se apropie de Dumnezeu?

– Cei care au intenţie bună se folosesc din încer­cări. Cei care nu au, se împotrivesc lui Dumnezeu, hulesc, etc. Răul este că nu spun: “Am greşit”, ci se chinuiesc. Diavolul are mare stăpânire în lume. I-am dat multe drepturi. Cum a devenit omul de azi!Răul este că se împiedică intervenţia dumnezeiască atunci când nu este pocăinţă. Dacă ar exista pocăinţă, lucru­rile s-ar fi aranjat. Vom trece prin furtuni după furtuni! Dumnezeu să ne ajute. Să cerem pocăinţă pentru întreaga lume şi pentru toţi cei care fac rău Bisericii cu sânge rece şi nu au dorinţă să se îndrepte. Dumnezeu să le dea pocăinţă şi abia după aceea să-i ia.

Să ajutăm pe cât putem lumea să se pocăiască, ca să primim binecuvântările lui Dumnezeu. Pocăinţă şi mărturisire, de acestea este trebuinţă astăzi. Eu recomand mereu pocăinţă şi mărturisire, ca diavolul să-şi piardă drepturile şi să se taie influenţele exterioare demonice. Oamenii au nevoie de zguduituri ca să înţeleagă şi să se pocăiască. De pildă cineva mărtu­riseşte că a făcut desfrânare. Duhovnicul îi dă iertare, îi dă şi un canon, dar acela nu merge mai departe. Duhovnicul trebuie să-l ajute să înţeleagă că răul n-a fost numai desfrânarea, ci acea faptă a lui a făcut crime, a destrămat două familii. Dar unii duhovnici nici nu cercetează mai departe, nici nu le fac oamenilor probleme de conştiinţă.

– Părinte, există oameni care sunt buni, însă nu merg la biserică adeseori, nu au o viaţă liturgică regu­lată.

– Se poate câteodată ca cineva să nu meargă regu­lat la biserică, dar înlăuntrul lui să existe evlavie, bună­tate şi astfel Dumnezeu găseşte loc şi Se sălăşluieşte în el. Aceşti oameni de ar fi avut o viaţă liturgică, ar fi sporit mult în viaţa duhovnicească. Şi iată, există alţii care merg la biserică, se mărturisesc, se împărtăşesc, le fac pe toate şi cu toate acestea Dumnezeu nu află loc să locuiască în ei, pentru că nu există smerenie, bunătate, pocăinţă adevărată. Nu ajunge numai mărtu­risirea la duhovnic pentru ca să se întocmească bine cineva; este trebuinţă şi de pocăinţă. Şi orice rugă­ciune pe care o face cineva trebuie să înceapă cu mărturisire înaintea lui Dumnezeu. Nu să plângă şi să spună “sunt aşa, aşa şi aşa”, şi după aceea să facă ace­leaşi lucruri, căci aceasta înseamnă nesimţire. Atunci când există simţire, există şi puţină îmbunătăţire.

Aţi văzut pe israeliţi cu câtă simplitate se rugau? “Scoală-Te, Doamne, pentru ce dormi”. Şi după aceea Domnul “S-a deşteptat ca un puternic, ca un ameţit de vin, şi a lovit…”. Cu ce simplitate şi smere­nie, dar şi cu ce îndrăzneală au spus: “Doamne, ce vom spune neamurilor? Ne-ai izbăvit din Marea Roşie şi acum să murim în pustie sau să ne omoare cei de alt neam? Să ne facem de râs?” Să nu spunem şi noi: “De ce dormi, Dumnezeule, şi nu vezi?”, pentru că ne va da o palmă. Aceasta este obrăznicie. Aceia au spu­s-o cu smerenie şi simplitate. N-au învinuit pe Dum­nezeu spunând: “De ce ai făcut acestea?”, ci au spus: “Nouă ne trebuie rele mult mai mari, dar acum ce vom spune neamurilor?”. Şi aţi văzut că îndată L-au îndu­plecat pe Dumnezeu. Aţi înţeles? A existat recu­noaştere a greşelii, pocăinţă şi Dumnezeu a intervenit şi “a lovit”… Dacă ne vom afla şi noi într-o situaţie grea şi nu o vom înfrunta duhovniceşte, atunci mirenii ne vor spune: Unde este rugăciunea voastră? Spuneţi că vă rugaţi, dar ce faceţi?”. Ne facem de râs.

Paisie Aghioritul