Slujba celei de A Doua Învieri în enorie – 2014

Duminică, 20 aprilie, începând cu ora 11.00, am participat la slujba celei de A Doua Învieri în biserica parohială. Această denumire nu trebuie să ne deruteze. Hristos Domnul nu a înviat de două ori. De ce vorbim de a doua Înviere? Pentru că este a doua minune pe care o face Mântuitorul în mod concret, personal. La Învierea propriu-zisă nimeni nu a fost de faţă, soldaţii au căzut ca seceraţi, dar trebuia să existe un moment pentru a fi văzut de ochii omeneşti, iar aceştia trebuiau să fie ucenicii Domnului. Prima între minuni este trecerea Domnului prin piatra aşezată pe uşa mormântului. De aici şi rânduiala de a ciocni ouă roşii, căci prin aceasta mărturisim Învierea Domnului. Ce este spargerea cojii dacă nu trecerea Mântuitorului prin lespedea de piatră, biruinţa asupra materiei. Mântuitorul vine la apostoli prin uşile încuiate, în dublu sens: repetând gestul trecerii prin piatra de la uşa mormântului, dar intră şi prin uşile zăvorâte ale sufletelor lor, vindecându-le de frică.

Cu acest prilej s-a rostit  Evanghelia zilei de către copiii şcolii parohiale, în mai multe limbi: română, greacă, latină, ebraică, engleză, spaniolă, germană, italiană şi franceză, însemnând trimiterea apostolilor la propovăduire şi misiunea predicării lor la toate neamurile.

Când vă spun “Hristos a înviat” vă împărtăşesc o mare bucurie de-a mea: că eu, aşa mic şi sărman cum sunt, sunt de fapt veşnic. Nu mă îngrijorez că voi trăi doar 10, 20, 30 de ani de acum încolo, dar mă bucur că voi trăi nu atât câteva miliarde de ani, ci o veşnicie întreagă. Că nu voi mai muri niciodată. Învierea lui Hristos a rezolvat o mare dilemă a oamenilor. Oamenii lucizi şi-au pus dintotdeauna următoarea problemă: “Cum, mă chinui câţiva zeci de ani şi apoi gata, se termină totul?” Şi atunci şi-au zis: “Trebuie să găsim o soluţie”. Unii au spus – “Eu voi rămâne veşnic prin operele mele, voi scrie cărţi, voi crea şi astfel voi rămâne pentru totdeauna în amintirea oamenilor”. Alţii au spus – “Voi rămâne veşnic prin urmaşii mei care mă vor pomeni mereu”. Dumnezeu a zis – “Nu, ţi-am pregătit ceva mai frumos. Din momentul în care te creez, tu nu vei mai muri niciodată”.

Când spun “Hristos a înviat”, spun că trupul acesta pe care-l am şi că lumea aceasta în care trăiesc nu sunt totul. Că într-o zi vor trece şi, de aceea, e o greşeală să trăiesc doar pentru ele. Când spun “Hristos a înviat!” spun că nu-mi mai este frică de nimic rău din lumea asta – nu-mi mai e frică de Diavol, nu-mi mai e frică de duşmani, nu-mi mai e frică de boală, de suferinţă, de catastrofe naturale, de război, de moarte, nu-mi mai e frică de nimic. Pentru că ştiu că dacă eu cred în înviere, pot să se adune toţi Diavolii la un loc, toţi duşmanii la un loc, toate bolile, eu oricum ies învingător căci mă aşteaptă Învierea. Când spun “Hristos a înviat” spun că fiecare celulă din mine strigă după viaţă şi că n-am voie niciodată să mă las doborât de descurajare, de plictiseală, de mediocritate, de gânduri negre, de boală, de păcat, de moarte. În fine, când spun “Hristos a înviat” spun toate aceste lucruri nu doar despre mine, ci şi despre fiecare dintre dumneavoastră.