Duminica Femeii Creştine în comunitate – 2014
Duminica a treia după Paşti este închinată femeilor mironosiţe care în ziua cea dintâi a săptămânii, duminica, au mers la mormântul Domnului să-I ungă trupul cu miruri, după rânduiala evreilor din acea vreme. Ele sunt cele dintâi cărora s-a arătat Iisus după Înviere, cele dintâi care au stat de vorbă cu El şi care, apoi, au dus vestea Apostolilor. Sfinţii Părinţi ne învaţă că şi noi putem “aduce mir Stăpânului” viaţa noastră curată şi faptele bune, iar Biserica sărbătoreşte azi Ziua Femeii Creştine.
Pentru că nicio altă sărbătoare nu ne prezintă „bărbăţia” femeii într-un chip mai elocvent şi pentru că această „bărbăţie” are valoare numai pusă în legătură cu Domnul Hristos şi cu învăţăturile Lui, duminica femeilor mironosiţe a devenit un simbol cu valoare universal-creştină. În fiecare an, în această duminică, Biserica prăznuieşte curajul femeii şi valorile religios-morale pe care le poate întrupa ea.
Cum trebuie să fie femeia creştină de azi? Ce miruri trebuie să poarte ea? Fetele pot aduce ca mir lui Hristos viaţa lor curată, ascultarea părinţilor şi rugăciunea. Tinerele pot aduce ca mir fecioria, râvna pentru fapta bună şi acţiunile voluntare de ajutorare a celor neputincioşi. Mamele tinere pot aduce mirul naşterii de prunci, creşterea şi educarea lor în frica de Dumnezeu. Chiar dacă unele femei nu au copii după trup, maternitatea rămâne o calitate a sufletului feminin, iar în acest caz ele pot avea copii duhovniceşti şi pot fi mame iubitoare pentru cei din jur. Mamele în vârstă şi văduvele prin nedezlipirea de slujbele Bisericii aduc mirul rugăciunilor, al lacrimilor şi al vieţii de sfinţenie.
Cu această binecuvântată ocazie, adresăm felicitări, mulţumiri şi binecuvântări tuturor femeilor din comunitatea noastră care au pregătit astăzi o mică jertfă pentru toţi cei prezenţi la Sfânta Liturghie şi o rugăciune de mulţumire, dorindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie întru mulţi şi de Dumnezeu ocrotiţi ani! Le mulţumesc şi le îmbrăţişez cu drag! Astfel de momente dau mărturia sincerei credinţe faţă de Hristos şi a dezinteresatei iubiri faţă de semeni, care se măsoară în fapte, şi despre cât preţ pun creştinele zilelor noastre pe chemarea la unitate, armonie şi solidaritate pe care duhovnicul o rosteşte mereu. După cum spunea un fericit părinte: sunt mare pentru cine mă ascultă, mic pentru cine nu mă ascultă şi de nimic pentru cine mă ignoră! Căci de vorbe frumoase, de intenţii bune şi de făgăduinţe făcute şi neîmplinite e plin văzduhul!
Hristos a înviat! Hristoase, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!
