Mădălin… la 18 ani!
Imaginaţi-vă o comunitate de oameni suficient de matură încât să vadă dincolo de înţelesul imediat al lucrurilor, să priceapă dincolo de o realitatea perisabilă. Oameni suficient de înţelepţi încât să fi cântărit bine viaţa şi să fi ales să trăiască în lumina celei care va să vină, a vieţii adevărate. Oameni a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele de rău . Oameni care iubesc lumina şi umblă în adevăr.
Dar farmecul lor nu este neapărat scânteia din ochi şi nici măcar adevărul, lumina, înţelepciunea, maturitatea sau viaţa ordonată. Nu, ci farmecul lor este inima ce revarsă pe faţă o lumină specială, o linişte adâncă, un zâmbet copilăresc. Farmecul lor constă în capacitatea de a fi rămas încă nişte copii ai Tatălui. Copii la răutate: nu-i vei vedea niciodată îmbrâncindu-se şi călcându-şi în picioare semenul, niciodată violenţi sau acizi, niciodată perverşi, ci totdeauna atenţi şi gata să mângâie, să renunţe, să ajute, să sprijine. Copii la vorbă: ei nu cunosc vorba cu dublu înţeles, privirea rea şi vorba amăgitoare, nu cunosc minciuna şi întotdeauna în faţa lor laşi garda jos pentru că vei afla inevitabil adevărul. Copii ai speranţei: ei speră şi atunci când toate variantele s-au epuizat, iar speranţa lor este contagioasă. Copii la purtare: lângă iei poţi să stai liniştit pentru că ştii că niciodată nu vei ajunge într-un punct nedorit, prea departe de adevăr, prea departe de lumină. Vorba lor, viaţa şi purtarea cu care te înconjoară te inspiră întotdeauna. Niciodată nu îţi fură zâmbetul prin gesturi egoiste şi necugetate, niciodată nu îţi falimentează speranţa. La ei iertarea este un stil de viaţă, iar viaţa miroase a Cer.
Astfel de oameni mi-au mângâiat tinereţea şi mi-au înseninat de multe ori privirea împovărată. Unul dintre ei este MĂDĂLIN-SORIN CARTAŞ, care la sosirea mea în Spania, în aprilie 2007, a fost primul copil prezent la Sfânta Liturghie. De atunci a fost constant, împreună cu familia, la toate rânduielile vieţii noastre comunitare. Să fi lipsit, oare, de trei patru ori de la liturghia duminicală? Poate! Nu sunt sigur! Nu s-a poticnit de neputinţele noastre. A înţeles, în nevinovăţia şi curăţenia lui sufletească, totul despre om şi limitele lui. Şi nu s-a smintit! S-a întărit!
Astăzi a împlinit, în avans (pentru că ziua propriu-zis de naştere este 13 mai, dar am ţinut să îl sărbătorim în pleroma comunităţii), 18 ani!!! Ştim, cei trecuţi prin sita vieţii, că perioada adolescenţei este puternic marcată de împlinirea vârstei de 18 ani. Sunt tineri care aşteaptă împlinirea vârstei de 18 ani cu mai multă nerăbdare decât venirea sărbătorilor. Fiind o vârstă atât de importantă, fiecare dintre tineri o sărbătoreşte într-un stil cât mai original: cu petreceri plănuite cu săptămâni, chiar luni în avans, cu excursii, cu seri între prieteni petrecute în club sau într-un restaurant. Mădălin a sărbătorit-o, ca şi până acum, în biserică, la Sfânta Liturghie. Şi cred, cu convingere, că nu a greşit!
Îţi dorim, din suflet, Mădălin, viaţă lungă şi bună! Oameni sinceri şi buni în jur! Să rămâi la fel de curat şi neîntinat! Să caute Domnul cu faţă veselă asupra ta şi să îţi umple sufletul de bucurie şi de speranţă! La mulţi ani frumoşi!
Pr. George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca
