Mâna de maestru

Strigând şi lovind cu ciocănelul de lemn, licitatorul se gândea că nu merită efortul să-şi piardă timpul cu vechea vioară. Dar continuă să o ţină în braţe zâmbind şi strigând: – Iată ce licitez eu oameni buni! Hai, care este primul? Un dolar … doi … trei… o dată … de două ori … Mergem spre adjudecare pentru doar trei dolari … Însă, chiar atunci, din spatele sălii un bărbat cu păr cărunt se apropie, lua arcuşul, şterse de praf vioara şi, întinzându-i corzile slăbite, cântă o melodie dulce şi pură, aşa cum numai îngerii cântă.

Melodia se opri, iar licitatorul cu o voce joasă şi înceată spuse: – Cât licitez eu pentru veghe vioară? O mie de dolari … Cine dă două??? A … trei mii …o dată… de două ori … de trei ori, adjudecat!!!

Oamenii se veseliră, iar unii strigară nedumeriţi: – Dar ce i-a schimbat valoarea? Dulce, veni şi replica: – Atingerea mâinii de maestru!!!

Avem nevoie de această atingere revigorantă a mâinii Maestrului Divin, pentru a reuşi să îndepărtăm praful obişnuinţelor noastre şi pentru a redobândi strălucirea demnităţii pe care Divinul Creator a dat-o fiecăruia dintre noi.