Rugăciunea omului simplu
Într-o zi, un ţăran, întorcându-se seara târziu de la piaţă, şi-a dat seama că nu are cu sine cartea de rugăciuni. De la căruţa lui s-a rupt o roată în mijlocul pădurii şi era îngrijorat că se încheie ziua fără a-şi face rugăciunile.
Atunci s-a rugat astfel:
– Am făcut o mare greşeală, Doamne. Am plecat de acasă în această dimineaţă fără cartea mea de rugăciuni şi am o memorie atât de slabă încât nu reuşesc să formulez nici o rugăciune din ea. Dar iată ce voi face: voi recita foarte încet tot alfabetul de cinci ori şi tu, care ştii fiecare rugăciune, vei putea să pui împreună literele în aşa fel încât să formeze rugăciunile pe care nu reuşesc să mi le amintesc.
Atunci, Domnul le-a spus îngerilor săi:
– Dintre toate rugăciunile pe care le-am auzit astăzi, aceasta este fără îndoială cea mai frumoasă, pentru că s-a născut dintr-o inimă simplă şi sinceră.