La porţile Raiului
Odată a murit un ţăran, pe cât de sărac, pe atât de bogat, şi a ajuns la porţile raiului. În acelaşi moment, a ajuns şi un domn bogat, şi el doritor să intre.
Sfântul Petru a deschis poarta cu cheia şi i-a permis bogatului să intre, apoi a închis poarta la loc. De afară se auzea o mare sărbătoare cu muzică şi cântece în cinstea acelui om foarte bogat. Apoi s-a făcut din nou linişte şi sfântul Petru a venit, în sfârşit, să deschidă poarta şi sărăcuţului. Acesta credea că şi la intrarea lui se va face aceeaşi sărbătoare; în schimb, a fost luat de îngeri cu iubire, cu bucurie, dar fără fast exterior.
Atunci a îndrăznit să îl întrebe pe sfântul Petru care este motivul unei diferenţe atât de mari între el şi cel bogat. S-a schimbat oare învăţătura evangheliei? Sfântul Petru a răspuns:
– Nu este ceea ce crezi, dragul meu. Tu eşti infinit de preţios pentru noi; ca şi ceilalţi şi încă mai mult decât ceilalţi te vei bucura de toate plăcerile cerului. Dar vezi: oamenii săraci ca tine ajung în paradis în fiecare zi, în schimb, bogaţii vin foarte rar: trebuie să aşteptăm secole. De aceea am făcut o sărbătoare atât de mare la venirea acelui bogat!