Succesul

Boris Becker a fost într-o vreme numărul unu în tenis. A câştigat Wimblendon-ul de două ori, odată ca cel mai tânăr jucător. Era bogat şi îşi putea permite tot confortul şi luxul pe care şi-l dorea. Şi totuşi era un om nefericit. În ciuda tuturor realizărilor lui, viaţa îi era goală şi fără sens, aşa că cocheta cu ideea sinuciderii. “Nu aveam pacea interioară”, spunea el. Becker nu este singurul care a simţit această goliciune.

Mulţi oameni de succes care au ignorat viaţa interioară au ajuns să simtă la fel. Conform lui J. Oswald Sanders, autorul cărţii “În faţa singurătăţii”, “milionarii sunt de regulă oameni singuratici, iar comedianul este adesea mai nefericit decât audienţa sa”.

Jack Higgens, autorul mai multor romane de succes, a fost întrebat ce i-ar fi plăcut să ştie când era încă doar copil. A răspuns: “Că ceea ce găseşti când ajung în vârf este… nimic.”