Mâinile mamei

O copiliţă în vârstă de 10 ani, pe nume Christine, a scris o compunere cu titlul: Mâini de mamă, pe care a citit-o în clasă. Iat-o!

„Mama mea într-o mână ţine tigaia şi găteşte; într-alta are o cârpă şi şterge masa; cu altă mână dă de băut frăţiorului meu mai mic. Cu altă mână aşează masa pentru tata şi pentru noi, copiii; cu altă mână dă unui cerşetor de la uşă câţiva bănuţi. În altă mână ţine rozariul şi se roagă…”.

În timp ce toţi elevii din clasă ascultau această compunere ciudată, câteva colege izbucniră în râs. Învăţătoarea îi spuse fetiţei să se oprească şi o întrebă: „Christine, câte mâini are mămica ta, de fapt?”.

Ca şi cum s-ar fi aşteptat la o asemenea întrebare, Christine răspunse: „Mama mea…, mama mea are două mâini pentru tata, două mâini pentru fiecare dintre noi cei şapte copii, două mâni pentru cerşetorul de la uşă, două mâini pentru animalele din curte, două mâini împreunate pentru Dumnezeu când se roagă şi… mai are încă alte două mâini de rezervă pentru lucruri neprevăzute. În total douăzeci şi şase de mâini”.

În clasă se aşternu o linişte profundă pe care învăţătoarea o întrerupse cu exclamaţia: „Tu, Christine, ai scris cea mai frumoasă compunere!”.