Cea mai rea mamă din lume
Tot timpul am trăit cu impresia că mama mea este cea mai rea din lume. De când eram mică, mă obliga să mănânc ceva de dimineaţă. Înainte de a pleca la şcoală, trebuia să beau măcar laptele, în timp ce alte mame nici nu se ocupau de asta. Îmi făcea un sandviş sau îmi dădea fructe, pe când ceilalţi copii îşi cumpărau cipsuri şi mâncau tot felul de bunătăţi. Ce tare mă mai supăram din cauza asta! Şi cuvintele ei: “Mănâncă, haide! Nu lăsa lucrurile neterminate! Fă-le bine! Şi încă o dată!” Şi uite aşa era mereu… A încălcat legile, e interzis să pui minorii să muncească, mă obliga să-mi fac patul, s-o ajut să facă mâncare şi alte treburi. Cel mai mult nu-mi plăcea când mă trimitea să cumpăr pâine, era aşa cald, şi nişte cozi… Cât de greu îmi venea!
Când am crescut, mama se amesteca în toate: “Cine sunt prietenele tale? Care sunt mamele lor? Unde locuiesc?…” Cel mai rău a fost când am început să am prieteni. În timp ce prietenele mele se puteau întâlni cu prietenii lor pe ascuns, eu trebuia să-i chem în salon şi să-i prezint. Era culmea! Şi, bineînţeles, nelipsitul interogatoriu: Cum te cheamă? Unde locuieşti? Ce studiezi? Lucrezi?….Treburile prin casă se înmulţeau: să mături, să aranjezi debaralele, toate astea mă enervau la culme. Anii au trecut. M-am căsătorit şi mi-am făcut o familie. Acum sunt şi eu mamă la rândul meu şi pe 10 mai, anul ăsta, m-am dus să mă împărtăşesc şi i-am mulţumit lui Dumnezeu cu bucurie în suflet pentru mama pe care mi-a dat-o.
Datorită grijii ei pentru ce mâncam am crescut sănătoasă şi puternică, iar când eram bolnavă, mă îngrijea cu atâta dragoste. Datorită atenţiei cu care m-a urmărit la lecţii mi-am terminat facultatea. Pentru că m-a învăţat să fac treabă prin casă, acum casa mea este curată şi ordonată şi ştiu să mă organizez. Datorită ei am reuşit să-mi aleg cu atenţie prietenele. Pe unele le mai am şi acum şi sunt pentru mine o adevărată comoară. Mă bucur că mi-a cunoscut prietenii. Astfel mi-am dat seama care era cel mai bun şi mi l-am ales ca soţ. “Îţi mulţumesc, Doamne”, i-am zis din tot sufletul, “pentru mama pe care mi-ai dat-o, mămica mea dragă, căreia i-am văzut numai defecte şi nu calităţi, mama care m-a iubit atâta şi m-a crescut aşa de bine”.
“Vitamine pentru suflet”, Editura Pauline, Bucureşti, 2004
