Să preţuim ceea ce avem

Deşi îmi acopăr urechile cu perna şi mormăi furios când sună ceasul deşteptător… îi mulţumesc lui Dumnezeu că pot auzi. Există mulţi surzi pe lumea aceasta.

Deşi sunt nevoit să închid ochii când mă trezesc dimineaţa şi îmi intră soarele în cameră… îi mulţumesc lui Dumnezeu că pot vedea. Există mulţi orbi în lumea aceasta.

Deşi îmi este greu să mă trezesc şi să mă dau jos din pat… îi mulţumesc lui Dumnezeu că am forţa să o fac. Există mulţi neputincioşi în lumea aceasta.

Deşi mă enervez când nu îmi găsesc lucrurile la locul lor pentru că au făcut copiii dezordine… îi mulţumesc lui Dumnezeu că am o familie. Sunt mulţi oameni singuri în lumea aceasta.

Deşi mâncarea nu a fost bună şi micul dejun a fost şi mai rău… îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ce mânca. Multă lume suferă de foame.

Deşi munca mea este monotonă şi de rutină… îi mulţumesc lui Dumnezeu că am un serviciu. Există mulţi şomeri.

Deşi nu-mi convine viaţa, mă lupt cu mine însumi şi am multe motive să mă plâng… îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat viaţă.

M-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. (Filipeni 4, 10-13)