Dacă nu-i interesează, de ce-i deranjează?

Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. (Marcu 1, 23-28)

În sinagoga din Capernaum, Domnul Iisus Hristos a vindecat un om demonizat. Este interesant de observat felul în care demonii s-au adresat Mântuitorului: „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu“. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: ce are cu ei şi dacă vrea să-i piardă. Astfel de întrebări putem auzi şi la mulţi semeni de-ai noştri. Ei se întreabă: oare ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea, cu ceea ce fac? De ce trebuie să trăiesc aşa cum vrea El şi nu cum vreau eu? Deşi se arată a fi foarte grijulii cu viaţa lor, în fapt nu se îngrijesc de sufletul lor. Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp. Consideră că postul este prea lung şi-ţi slăbeşte organismul, iar slujbele din biserică sunt monotone şi nesfârşite. Au întotdeauna păreri potrivnice faţă de tot ce are legătură cu viaţa religioasă. În cazul lor trebuie aplicat următorul principiu: dacă nu-i interesează, de ce-i deranjează?