Piatra preţioasă
Călătorind prin munţi,o femeie înţeleaptă a găsit o piatră preţioasă în apa unui izvor. A doua zi a întâlnit un călător căruia îi era foame, iar femeia cea înţeleaptă a desfăcut traista să împartă merindea cu el. Călătorul înfometat a zărit piatra preţioasă în desaga femeii, a admirat-o şi a rugat-o pe femeia cea înţeleaptă să i-o dea lui. Femeia i-a dat-o fără să stea pe gânduri.
Călătorul a plecat, bucurându-se de norocul ce dăduse peste el. Ştia că piatra valora destul cât să-i asigure o viaţă tihnită.
Dar, după câteva zile, s-a întors şi a căutat-o pe femeia cea înţeleaptă. Când a găsit-o, i-a dat înapoi piatra şi i-a spus: „M-am tot gândit. Ştiu cât preţuieşte această piatră, dar ţi-o dau înapoi cu speranţa că poţi să-mi dăruieşti ceva mult mai preţios. Dă-mi, dacă poţi, acel ceva dinlăuntrul sufletului tău care te-a făcut să-mi dai piatra.”
