Chipul sfinţeniei
Pe lângă câţiva episcopi a trecut un alai de comediante. Între ele se afla cea mai frumoasă şi aleasă artistă, împodobită cu veşminte scumpe şi giuvaieruri rare. Femeia avea capul şi umerii dezgoliţi şi numai un văl subţire pe deasupra. Episcopii, văzând-o, au murmurat şi şi-au întors capul de la o asemenea privelişte, ferindu-şi ochii ca de vederea unei mari necuviinţe. Un singur slujitor al lui Hristos nu şi-a întors privirea de la ea, ci dimpotrivă, mai cu stăruinţă s-a uitat la femeia cu pricina. A privit-o cu multă atenţie. Colegii lui au rămas fără cuvinte.
Atunci Sfântul Non, căci el era episcopul nonconformist, i-a întrebat: „Oare nu aţi înţeles nimic din vederea marii ei frumuseţi?“
Ceilalţi ierarhi nu i-au răspuns. Atunci Sfântul Non, stăruind, le-a zis: „Eu tare m-am folosit de vederea ei şi cred că Dumnezeu o va pune să ne judece pe noi şi episcopia noastră. Câte ceasuri o fi petrecut femeia aceasta în odaia sa, scăldându-se şi împodobindu-se, ca frumuseţea trupului ei să fie fără pată! Şi aceasta numai ca să placă oamenilor! Iar noi, care-L avem pe iubitul cel mai de preţ, pe strălucitul Mire la care nu cutează a privi Heruvimii, nu ne împodobim sufletele şi nu ne îngrijim aşa de mult să ne spălăm întinăciunea ticăloaselor noastre suflete“. După multă rugăciune din partea Sfântului Non, femeia, pe numele ei Margareta, s-a botezat şi a devenit Sfânta Cuvioasă Pelaghia, sărbătorită în Biserica Ortodoxă la 8 octombrie.
Îmi aduc aminte de răspunsul dat cu mult umor de părintele Cleopa de la Sihăstria unui tânăr care trăia la oraş. Acesta l-a întrebat: „Ce să fac dacă văd mergând pe stradă o fată foarte frumoasă? Să-mi întorc privirea în altă parte, să mă uit în sus?“ „Nu, să nu te uiţi în sus, a fost răspunsul marelui duhovnic. Pentru că s-ar putea să cazi într-o gură de canalizare lăsată fără capac.“ Te poţi uita la ea şi să-ţi spui: „Dacă Dumnezeu a făcut oamenii atât de frumoşi, oare cât de minunat este El?“
