20 noiembrie – Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului, ucenicul Sf. Ioan Gură de Aur
Sfântul Proclu a fost patriarh al Constantinopolului între anii 434 și 446. A fost prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii răsăriteni ai vremii sale. Prăznuirea sa se face la 24 octombrie și la 20 noiembrie.
Data nașterii sale este necunoscută. Deși se cunosc puține despre perioada de început a vieții sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale și pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit citeț la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și a fost hirotonit ca diacon și ca preot de către acesta. De la marele sfânt, Proclu a primit o înțelegere profundă a Sfintei Scripturi și a învățat să-și prezinte învățăturile într-o formă elevată.
Proclu a fost secretarul lui Atticus în timp ce acesta era patriarh al Constantinopolului (406-425). După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca patriarh, l-a hirotonit pe Proclu ca episcop al Cizicului. Cu toate acestea, nestorienii eretici din Cizic aleseseră deja un episcop și Proclu s-a întors la Constantinopol unde a și rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo și unde a denunțat impietatea ereticilor.
Proclu a continuat să propovăduiască și după ce Nestorie a devenit patriarh al Constantinopolului în 428. La sfârşitul anului 428 Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privinţa Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit reacţii adverse în rândurile clerului şi laicatului din Constantinopol. Cu ocazia unuia din aceste evenimente, în 429, și-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare, în care a apărat numele de Maica Domnului în fața lui Nestorie însuși. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele Sinodului de la Efes, la care Nestorie a fost depus.
După ce patriarhul Maximian, care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol și al împăratului Teodosie al II-lea, să îi succeadă lui Maximian ca patriarh și arhiepiscop al Constantinopolului. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de Sf. Chiril al Alexandriei și de către Ioan al Antiohiei, în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunțau numirea lui Proclu.
În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privința oportunității unor propuneri prezentate de Nestorie și care îi fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută în zilele noastre sub numele de Tomul lui Proclu, pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni și în care condamna propunerile, cerându-le semnarea „Tomului”. Episcopii au aprobat „Tomul” care nu îl menționa pe Teodor de Mopsuestia, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniștirea situației din Biserică și permițând întoarcerea multor nestorieni.
În 438, arhiepiscopul Proclu a readus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana și le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe sprijinitorii Sf. Ioan Gură de Aur, care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziția de arhiepiscop.
În vremea lui Proclu a început să fie folosit Trisaghionul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiției, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce și-a revenit a spus că a văzut îngerii și pe Dumnezeu cântând: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”, ceea ce și poporul a început să cânte, adăugând: „Miluiește-ne pe noi.” La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din Sfânta Liturghie în Biserică până în zilele noastre.
Patriarhul Proclu a adormit în anul 446, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop al Constantinopolului a fost aceea a unui păstor înțelept, moderat și conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credință ortodoxă strictă și care s-a străduit să-i convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credință decât prin forță.
Se relatează în Viaţa Sfântului Proclu, Patriarhul Constantinopolului, că atunci când Sfântul Ioan Gură de Aur alcătuia tâlcuirile la epistolele pauline, Sfântul Proclu l-a văzut pe Sfântul Apostol Pavel aplecându-se peste Sfântul Ioan Gură de Aur şi şoptindu-i la ureche. În vremea în care Sfântul Proclu se afla ucenic sub ascultarea Sfântului Ioan Gură de Aur, iar acesta din urmă era Patriarh al Constantinopolului, ascultarea sa principală era aceea de a-i anunţa Sfântului Ioan vizitatorii care îl caută. Un aristocrat fusese bârfit înaintea împăratului Arcadie, iar împăratul din această cauză îl alungase de la curtea imperială. Acest aristocrat a venit la Sfântul Ioan pentru a-i cere să mijlocească înaintea împăratului în favoarea lui. Atunci când ucenicul Proclu a mers să îi anunţe Sfântului Ioan Gură de Aur vizita acestui nobil, prin uşa întredeschisă a văzut că acesta nu este singur, ci că împreună cu el se afla un bărbat care, aplecat asupra Patriarhului care scria, îi şoptea ureche.
Deoarece şederea acelui bărbat în convorbire cu Patriarhul a durat până în zori, ucenicul Proclu l-a îndemnat pe nobil să revină în seara următoare, el însuşi întrebându-se cine poate fi acel bărbat, şi cum reuşise să intre la Patriarh neanunţat. În a doua noapte şi în a treia noapte s-a întâmplat acelaşi lucru, iar Sfântul Proclu nu-şi mai putea reveni din uimire. Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a întrebat atunci ucenicul dacă fusese căutat între timp de acel aristocrat. Ucenicul a răspuns că acel aristocrat cu adevărat a venit şi a aşteptat trei nopţi la rând, dar că nu l-a putut anunţa, de vreme ce Sfântul Ioan avea deja un oaspete, cu fruntea înaltă, mergând spre chelie, şi care a şoptit la urechea Înaltpreasfinţiei Sale trei nopţi la rând, până în zori.
Sf. Ioan Gură de Aur, uimit la rândul său, a zis că nu îşi aminteşte să fi primit pe cineva la el în cele trei nopţi de mai înainte, şi i-a cerut ucenicului să i-l mai descrie o dată pe acel bărbat. Sfântul Proclu a arătat atunci înspre icoana Sfântului Apostol Pavel şi a zis Sfântului Ioan Hrisostom că bărbatul acela semăna întocmai cu chipul din icoană. Astfel, s-a arătat că însuşi Marele Apostol a fost acela care i-a insuflat Sfântului Ioan Gură de Aur tâlcuirea Epistolelor lui.
