Nevoinţa
Preotul Eulogios, ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur, practica o asceză foarte severă; postea câte două zile la rând, iar uneori şi câte o săptămână întreagă. Viaţa lui de nevoinţă se centra în jurul acestor bravuri pe care le socotea din cale-afară de importante. Acesta îl vizitează pe avva Iosif de la Panefisi tocmai pentru a vedea la el o viaţă şi mai aspră. Întâlnirea nu a fost, cel puţin în prima fază, la nivelul aşteptărilor pentru că bătrânul l-a primit după toate regulile ospitalităţii, i-a pus dinainte tot ceea ce avea şi a mâncat el cel dintâi, chiar dacă ucenicii lui Eulogios l-au avertizat pe bătrân că învăţătorul lor nu mănâncă decât pâine şi sare.
Preotul Eulogios a rămas acolo trei zile, dar „n-a auzit nici o cântare de psalmi şi nici o rugăciune, deoarece “gazdele” îşi făceau lucrarea într-ascuns. Şi au plecat fără să se aleagă cu vreun folos. La plecare însă au rătăcit drumul şi au fost nevoiţi să se întoarcă la bătrân. Acolo, înainte de a intra au auzit cântări de psalmi. Au fost primiţi cu bucurie şi fiind însetaţi de pe drum, au primit apă de la bătrân. Era un amestec imposibil de băut de apă de mare cu apă dulce. La insistenţele preotului Eulogios, bătrânul Iosif a trebuit să îşi descopere nevoinţa: „Paharul cu vin era al dragostei. Cel cu apă îl beau fraţii tot timpul“. În felul acesta „l-a învăţat pe preot să discearnă gândurile, tăindu-i toate apucăturile omeneşti“ .
Singurul scop al ascezei creştine, al întregii osteneli este acela de a plăcea lui Dumnezeu, Cel ascuns, Care vede în ascuns. Tocmai de aceea nevoinţa este o jertfă născută din dragoste, care, mai înainte de orice, este gratuită. Ascetul nu caută slava deşartă a virtuţilor părute, de aceea este cât se poate de precaut şi nu doar că se fereşte să îşi afişeze lucrarea, dar face tot ce îi stă în putinţă să menajeze intimitatea întâlnirii cu Dumnezeu. Aceasta este marea lecţie a avvei Iosif, un ecou al îndemnului evanghelic de a nu face paradă cu evlavia şi rugăciunea, acte fundamental intime, care scoase la iveală riscă să se denatureze, să îşi piardă sensul şi semnificaţia.
