Vederea lui Dumnezeu
O povestire din Patericul Egiptean amintește despre un tânăr monah care l-a întrebat pe unul dintre oamenii sfinţi ai deşertului de ce atât de mulţi oameni vin în pustie să-L caute pe Dumnezeu şi mulţi dintre ei renunţă după scurt timp şi se întorc la viaţa lor în cetate.
Bătrânul călugăr i-a răspuns: „Aseară, câinele meu a văzut un iepure alergând după adăpost, printre tufişurile deşertului şi a început să vâneze iepurele, lătrând puternic. Curând, alţi câini s-au alăturat vânătorii, lătrând şi alergând. Au alergat o distanţă lungă şi au alertat şi alţi câini. Curând, pustia răsuna de zgomotul căutării lor, iar vânătoarea a continuat pe timp pe noapte.
După puţină vreme, mulţi dintre câini au obosit şi au renunţat. Câţiva au alergat iepurele până când noaptea aproape s-a risipit.
Dimineaţa, numai câinele meu continua vânătoarea.” „Înţelegi,” spuse bătrânul, „ce ţi-am spus?” „Nu,” răspunse tânărul monah, „spune-mi, te rog, părinte.” „Este simplu,” a spus părintele pustiei, „câinele meu a văzut iepurele!”
