4 mai – Sf. Monica, mama Fericitului Augustin
Despre sfânta Monica ştim că s-a născut la Tagaste (pe teritoriul Algeriei de astăzi), în anul 332, într-o familie creştină înstărită. Contrar obiceiului timpului, i s-a permis să studieze şi ea a profitat de această oportunitate citind cu mult folos Sfânta Scriptură. Mai târziu, s-a căsătorit cu Patriciu, un tânăr legionar în armata romană ce împlinea diferite funcţii în administraţia locală şi care aparţinea unei familii oneste şi cu bunăstare. Dar singurul lucru pe care trebuia să-l realizeze Monica era convertirea acestuia. Tocmai acesta a fost motivul pentru care a acceptat să se căsătorească cu el: speranţa că îl va converti.
Viaţa de familie a fost curând animată de naşterea a trei copii: Augustin, Navigiu şi o fată (Perpetua) care, căsătorită şi apoi rămasă văduvă, a ajuns stareţă la mănăstirea de femei din Hippona.
Pentru Patriciu, care îşi respecta şi îşi iubea foarte mult soţia şi copiii, faptul de a se fi căsătorit cu Monica a însemnat un mare noroc, cum se poate constata din cele povestite de fiul său, Augustin, în Confesiuni: „Educată în castitate şi cumpătare, ea a fost credincioasă soţului şi a căutat să-l câştige pentru Tine [Dumnezeule], vorbindu-i despre Tine prin elocinţa vieţii sale morale, cu care Tu ai împodobit-o, făcând-o iubită şi admirată de dânsul. Ea a tolerat infidelităţile soţului cu atâta resemnare, încât niciodată nu s-a certat cu el din această cauză. El era, în ciuda acestui fapt, foarte afectuos, dar uneori şi irascibil. Ea nu opunea rezistenţă soţului când se mânia, nici prin fapte şi nici prin cuvinte. Apoi, când mânia dispărea şi revenea liniştea, la momentul oportun, îşi prezenta propriile justificări privind modul său de a fi”.
În ceea ce îl priveşte pe Augustin, existenţa lui a fost schimbată de perseverenţa în rugăciune a sfintei Monica. După un parcurs anevoios şi datorită credinţei mamei sale, Augustin s-a deschis din ce în ce mai mult spre plinătatea adevărului şi a iubirii, până la convertirea sa, petrecută la Milano, sub călăuzirea episcopului Ambrozie. După ce a fost botezat, Augustin şi mama lui şi-au propus să revină în Africa. În portul Ostia, lângă Roma, în aşteptarea îmbarcării, Monica se îmbolnăveşte şi moare în câteva zile, fericită şi împăcată că a reuşit să-şi vadă fiul intrat în sânul Bisericii. Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici, în secolul al VI-lea. Nouă secole mai târziu, moaştele sfintei Monica au fost duse la Roma.
Exemplul acestei mame şi soţii ne îndeamnă şi pe noi să reflectăm asupra dificultăţilor care există şi astăzi în raporturile familiale. Monica, femeie înţeleaptă şi tare în credinţă, ne invită să nu ne descurajăm, ci să perseverăm în a-i îndemna pe toţi soţii să păstreze fermă încrederea în Dumnezeu şi, ataşându-se cu statornicie pe calea rugăciunii, să poată gusta fericirea împlinirii familiale.
