12 iulie – Icoana Maicii Domnului Prodromița
Icoana Maicii Domnului Prodromița este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, zestrea cea mai de preț a Schitului Ioan Botezătorul Prodromu din Sfântul Munte Athos (Grecia) și binecuvântarea Maicii Domnului.
Pomenirea acestei Sfinte Icoane a Maicii Domnului se face în ziua de 12 iulie.
Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor, care au lăsat posterității un portret fizic al Fecioarei. Există mărturii cum că Sfintele Fețe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. Icoana a fost analizată științific prin cercetare la microscop, nedepistându-se urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii.
În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromu, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum și celelalte rânduieli.
Cuvioșii Nifon și Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios și cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana și s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iași. Deși era un pictor priceput, se poticnește inexplicabil la zugrăvirea Sfintelor Fețe ale Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat şi mâhnit că poate și-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternică se opune, acoperă icoana, încuie atelierul şi amână totul pentru a doua zi. În dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multă credibilitate minunii, iconarul a lăsat și o mărturie scrisă.
Acest document se păstrează în arhiva schitului Prodromu și este datat 29 iunie 1863: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicei Domnului și a lui Isus Cristos (sic). Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune”.
