Omul smerit nu se tulbură din cauza defăimării
Smerenia este: să te defaimi şi să nu te socoteşti ceva pe sine, cunoscând cine eşti, ci să dezrădăcinezi din sufletul tău toţi vlăstarii şi ramurile mândriei şi dorinţa de cinste şi să cugeți că ești mai nevrednic decât toţi. Nu numai în inima ta, ci și pe dinafară să faci lucrările cele mai smerite, neluând în seamă cuvintele oamenilor, dacă te osândesc sau te defăimă, fiindcă trebuie să dea toate aceste fapte şi lucruri ale noastre bună mireasmă de smerenie şi sărăcie şi să ne supunem, pentru dragostea lui Dumnezeu, nu numai celor mai mari şi asemenea nouă, ci şi celor mai mici decât noi.
Mai cu seamă, cum zic toţi dascălii: rădăcina şi temelia tuturor faptelor bune este smerenia şi, fără de aceasta, toate celelalte nu te folosesc nicidecum şi trebuie să cugeți că eşti mai netrebnic decât toate zidirile cerului şi ale pământului şi nevrednic chiar de hrana pe care o mănânci.
(Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 305-306)
