AD UXOREM – Radu Gyr

Am fost cândva o cetin-amândoi
și amândoi un singur conifer.
Ne-au frânt vântoase, grindine și ploi.
Azi alte crengi cresc dincolo de noi,
dar rădăcina ne-a rămas în cer.

Sau poate-n miezu-aceleiași făpturi,
o sciuc-am fost într-un ocean amar.
Un val ne-a spart de colții stâncii, duri,
dar lacrima țâșnită sub spărturi
ne-a reunit într-un mărgăritar.