16 octombrie – Sutaşul Longhin, cel de lângă Cruce
Dumnezeiescul Apostol şi Evanghelist Matei, scriind în cuvinte Patima Domnului nostru lisus Hristos, zice: „Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe lisus, văzînd cutremurul şi cele întîmplate, s-au înfricoşat foarte, zicînd: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27: 54). Sutaşul acesta este fericitul Longhin, care împreună cu doi dintre soldaţii săi au venit la credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost centurionul care a avut în comandă şi paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota şi paza Sfântului Mormînt.
Cînd bătrînii iudeilor au aflat de Învierea lui Hristos, ei i-au mituit pe soldaţi ca să împrăştie zvonul mincinos cum că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui mort a fost furat de ucenicii Săi. Ei au încercat să îl cumpere astfel şi pe Longhin, însă Longhin nu s-a lăsat cumpărat. Văzînd aşa iudeii au recurs la strategia lor clasică: ei au hotărît să îl lichideze fizic pe cel pe care nu 1-au putut cumpăra. Aflînd aceasta, Longhin s-a lepădat de centura lui militară, s-a botezat de către un sfânt apostol împreună cu doi dintre soldaţii lui, şi împreună cu ei a părăsit Ierusalimul în taină, strămutîndu-se cu toţii în Capadocia. Acolo şi-a închinat viaţa creştineştii vieţuiri, întru post şi rugăciune. Ca martor viu al Învierii lui Hristos, el a convertit pe mulţi dintre păgîni la adevărata credinţă cu mărturisirea lui. După aceea s-a retras într-un sat de pe moşia tatălui lui. Dar răutatea iudeilor l-a ajuns pînă acolo. L-au calomniat pe Longhin atît de murdar şi de persistent înaintea lui Pilat, încît acesta a trimis soldaţi care să îl ucidă prin decapitare. Sfîntul Longhin a cunoscut cu duhul apropiatul lui sfîrşit şi a ieşit în întîmpinarea celor trimişi să-l ucidă. El i-a adus în casa lui, fără să le spună cine este. I-a primit pe soldaţi cu mare ospitalitate şi căldură, odihnindu-i cu hrană şi cu somn.
Pe cînd soldaţii dormeau, Sfîntul Longhin a stat la rugăciune şi a petrecut astfel întreaga noapte, pregătindu-se pentru ieşirea sufletului lui. În zori el i-a chemat pe cei doi însoţitori ai lui, foştii lui soldaţi, s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare şi le-a poruncit casnicilor lui să îl îngroape pe un anume deluşor, învăţîndu-i toate cele de trebuinţă. Apoi i-a trezit pe soldaţi şi le-a zis că el este Longhin pe care ei trebuie să-l ucidă. Soldaţii au rămas uimiţi şi lipsiţi de orice îndrăzneală, atît de mult încît au ţinut sfat să nu ducă la îndeplinire uciderea, ci să raporteze că Longhin nu a fost de găsit. Longhin însă le-a arătat soldaţilor că trebuie să execute comanda primită. Soldaţii au predat capul lui Longhin lui Pilat, care l-a trimis mai departe iudeilor. Aceştia au luat acel sfînt cap şi l-au aruncat pe o grămadă de gunoi din afara cetăţii.
