17 noiembrie – Sfântul Ghenadie, patriarhul Constantinopolului

Cel între sfinți, părintele nostru Ghenadie I (grec.: Άγιος Γεννάδιος), a trăit în secolul al V-lea și a slujit ca Patriarh al Constantinopolului între anii 458-471. Printre altele, este cunoscut și pentru faptul de a fi fost un adept al școlii antiohiene de exegeză.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 17 noiembrie.

Sursa principală pentru cele ce se știu despre viața Sf. Ghenadie este cartea „Grădina sufletelor”, scrisă de sfinții Sofronie și Ioan, călugări la mănăstirea Salamina, de lângă Alexandria. Cei doi călugări au fost clerici ai Bisericii din Constantinopol chiar în timpul când aceasta era păstorită de Patriarhul Ghenadie.

Ghenadie era preot în Constantinopol când, la moartea patriarhului Anatolie în anul 458, a fost ales să îi succeadă acestuia pe tronul Bisericii din Constantinopol ca Patriarh de Constantinopol, fiind sprijinit de împăratul Leon I „cel Mare” (457-474).

Încă de la începutul păstoririi sale, Ghenadie și-a dovedit zelul său pentru credința creștină și pentru menținerea disciplinei monahale și a clerului, disciplină care slăbise în acea perioadă. Se distingea prin blândețea lui, toleranță, puritate și abstinență. Ne putem face o idee despre puterea rugăciunilor sale din următorul exemplu: în biserica Sf. Elefterie din Constantinopol era citeț un anume Charisius, care avea o reputație foarte proastă, fiind leneș, cheltuitor, chiar bănuit că se ocupa cu vrăjitoria. Sf. Ghenadie l-a abordat cu blândețe și răbdare, dar în zadar.

Atunci patriarhul a recurs la strictețe și a dat ordine să fie pedepsit și disciplinat acest cleric. Chiar și după pedeapsă, Charisius nu s-a îndreptat. Patriarhul Ghenadie a trimis atunci un emisar în numele său la biserica Sf. Elefterie, în care slujea Charisius. Intrând în biserică, trimisul Patriarhului a ajuns în fața altarului, a pus mâna pe placa ce acoperea mormântul Sf. Mucenic Elefterie și a rostit: „Sfinte Mucenic Elefterie! Patriarhul Ghenadie îți spune, prin mine păcătosul, că acest Charisius care slujește aici, în biserica ce îți este închinată, face multe nelegiuiri și creează mare scandal; prin urmare, fie îndreaptă-l pe el, fie scoate-l afară din Biserică!”. A doua zi Carisius, a fost găsit mort, spre spaima întregului oraș.

O altă minune atribuită Sf. Ghenadie și care zugrăvește marea putere a rugăciunilor sale, a avut loc atunci când un pictor a îndrăznit să picteze o imagine a lui Iisus Hristos, dându-i acestuia trăsăturile zeului păgân Jupiter. În urma acestei blasfemii, mâna pictorului s-a uscat. Pictorul s-a pocăit și venind la biserică și-a mărturisit toate păcatele sale Patriarhului. St. Ghenadie s-a rugat pentru iertarea păcătosului și acesta s-a vindecat.

În acea perioadă, patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei fusese depus și exilat de către împăratul Leon I „cel Mare”. Timotei a venit totuși la Constantinopol, susținând că acceptă învățăturile Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon , pentru a fi restabilit pe tronul patriarhal. Dar, la 17 iunie 460, Papa Leon cel Mare i-a scris Patriarhului Ghenadie avertizându-l că „Timotei se descalificase el însuși, prin faptele sale, de harul de a mai fi episcop”. Sfătuit de patriarh, împăratul l-a exilat definitiv pe Timotei, mai întâi la Gangra, în Anatolia, apoi la Chersones, în Crimeea. În scaunul patriarhal al Alexandriei a fost confirmat Timotei al III-lea (Timotei Solofaciolus).

În timpul patriarhatului Sf. Ghenadie a fost construită la Constantinopol, în cartierul Psamathia, o biserică având hramul Sf. Ioan Botezătorul. Consulul Studios, un demnitar roman creștin, a adus un grup de monahi din Mănăstirea Neadormiților (a „achimiților” – Acoemetae), ctitorind astfel în anul 462 Mănăstirea Studion, cea care a devenit mai târziu principalul model al călugărilor de la Muntele Athos, precum și pentru majoritatea mănăstirilor ortodoxe. Sf. Ghenadie l-a rânduit ca egumen al noii mănăstiri pe Sf. Marcian (prăznuit la 10 ianuarie), cel pe care tot el îl numise mai înainte oeconomus al Bisericii Constantinopolului (administrator al tuturor bunurilor materiale ale Bisericii).

Patriarhul l-a rânduit, de asemenea, pe Sf. Daniil Stâlpnicul la preoție.

Așa cum relata Theodorus Lector (Theodoros Anagnostes) în a sa Historia Ecclesiastica., Sf. Ghenadie a ordonat ca nimeni să nu poată deveni membru al clerului până nu învăța Psaltirea pe de rost.

Sf. Ghenadie s-a străduit să elimine simonia (vânzarea și cumpărarea harului de a săvârși slujbe bisericești, în locul dobândirii acestui har prin vrednicie), care era, din păcate, destul de răspândită în acea perioadă, deși fuseseră luate unele măsuri la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Pentru aceasta, patriarhul Ghenadie I a convocat un sinod ce a avut loc la Constantinopol în anul 459. La acest sinod au participat 81 de episcopi, nu numai din Imperiul Roman de Răsărit, ci și din Africa (Egipt), inclusiv cei care fuseseră înlăturați pentru vederile lor ortodoxe de către patriarhul monofizit Timotei al II-lea al Alexandriei. În cadrul lucrărilor sinodului a fost aprobată Enciclica împotriva simoniei, scrisă de însuși Ghenadie și au fost luate măsuri concrete pentru ca simonia să nu mai poată fi practicată. La același sinod a fost condamnată falsa învățătură a ereticului Eutihie.

În anul 471 Sf. Ghenadie a adormit în pace, după ce păstorise timp de 13 ani Biserica din Constantinopol.