Duminica a 26-a după Rusalii, Luca 12, 16-21
16. Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. 17. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? 18. Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; 19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. 20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? 21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Textul evangheliei de astăzi se regăseşte foarte bine şi în alte texte din evanghelii, de care se leagă în sens. Să vedem: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” Matei 6, 19, 21
Imaginaţi-vă că sunteţi una dintre persoanele de pe munte, cineva din audienţa lui Iisus şi că El ar veni la tine şi ţi-ar adresa aceste cuvinte! Se uită ţintă în ochii tăi, spune aceste propoziţii şi se opreşte. Ce ai face tu? Poate în cap s-ar contura un semn de întrebare. Iisus doar spune nişte lucruri. Nu întreabă nimic. Dar dacă raportezi la tine aceste cuvinte sigur e o întrebare care nu-ţi va da pace. Care e comoara mea? Ce are valoare pentru mine? Ca şi creştini nu putem merge mai departe fără a răspunde la această întrebare. Iisus a avut acest talent de a predica în aşa fel încât oamenii să ajungă să ia mesajul său personal, să ajungă să le taie inima.
Poate nu e o întrebare care să te macine mult. Poate imediat în cap găseşti şi răspunsul. Spui că Dumnezeu e comoara ta şi ai uitat totul. Aceasta e, însă, o întrebare asupra căreia e bine să meditezi mai des, să poposeşti asupra ei mai mult. Nu fiecare dintre noi avem sute de proprietăţi, dar fiecare dintre noi avem comori. Şi, de multe ori, lucrurile care au cu adevărat valoare pentru noi nu sunt nici măcar lucruri vizibile. În Biblie întâlnim multe personaje foarte bogate: Avraam, Iov, David, Solomon. Dar toţi ceilalţi au avut şi ei comoara lor. E bine să cauţi cu atenţie şi să vezi care e cu adevărat comoara ta.
„Din prisosul inimii vorbeşte gura” Matei 12,34
Care e subiectul despre care vorbeşti cel mai mult? Dacă aş fi un jucător de fotbal profesionist poate m-aş înconjura de oameni care să vorbească doar despre fotbal. Când eşti student şi eşti pasionat de studiile pe care le faci vorbeşti doar despre ele. Tu despre ce vorbeşti? Vorbeşti despre Dumnezeu, despre Iisus, despre Cruce, despre oamenii alături de care Îl slăveşti pe El? Sunt aceste subiecte populare în conversaţiile tale? Sau discuţi doar despre job, despre problemele de acolo sau doar despre o pasiune sau alta? De cele mai multe ori nişte discuţii cu diverşi oameni pot arăta destul de clar ce e cu adevărat important pentru ei.
Poţi, de asemenea, să vezi ce e cu adevărat important pentru tine uitându-te unde petreci cel mai mult timp. Să nu vorbim aici despre job. Fiecare avem sau ar trebui să avem şi un timp după job. Ce faci atunci? Te întinzi leneş pe o canapea în faţa televizorului? Suni pe cineva, ajuţi pe cineva, vorbeşti, discuţi despre Dumnezeu? Cât timp petreci cu Dumnezeu? Ce faci cu timpul asupra căruia ai control arată iar ce e valoros pentru tine.
Să zicem că eşti pasionat de un sport. Zi de zi vrei să joci şi mergi undeva şi reuşeşti asta. Da, vii şi la biserică când oamenii se strâng acolo, pari un om devotat şi grupului din care faci parte. Dar dacă ai trage o linie şi ai vedea cum ţi-ai împărţit timpul nu ai putea oare spune destul de simplu ce e cu adevărat important pentru tine? Poţi de asemenea vedea ce are valoare în inima ta privind spre lucrurile după care alergi, gândindu-te la lucrurile care te fac să te îngrijorezi.
„Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă.” Coloseni 3, 1-4
Gândiţi-vă la lucrurile de sus! Nu vă consumaţi atât cu tot ce e în lumea asta! Poate e un moment în viaţa ta în care iei o decizie foarte importantă: aceea de a investi pentru Dumnezeu, de a te interesa doar de lucrurile cu adevărat importante. Alegi un drum. Dar foarte mulţi oameni din jurul tău merg în direcţii diferite. Puţini sunt pe aceeaşi cale cu tine. Poate mulţi apropiaţi ai tăi te întreabă unde mergi. Şi te întorci puţin şi încă puţin până ajungi să-ţi pierzi direcţia. Inima noastră e atrasă de lucruri mărunte, puţin importante din lume.
Şi ajungem la parabola noastră de azi. E o poveste foarte tristă. Dumnezeu îl numeşte pe acest om nebun. Nu există bani care pot salva viaţa, nicio afacere sau ceva de lux pe care să-l poţi da la schimb pentru o viaţă. Dacă ai cancer, iar doctorii vin şi-ţi spun că totul depinde de o operaţie şi că nimeni nu poate fi sigur de reuşita ei mai contează dacă spui: „Doctore, sunt multimilionar, fă ceva!”? Schimbă asta cu ceva lucrurile? Se teme moartea de bani? Poate în sicriu oamenii vor putea pune pentru tine multe din lucrurile valoroase după care ai alergat, dar, acolo unde vei merge tu, toate acestea nu vor mai avea nicio valoare. Începe să strângi comori în cer!
„Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” Matei 6, 21-23
Se spune că ochii sunt ferestre către sufletul cuiva. Lucrurile pe care le privesc, felul în care le privesc spune mult despre comorile mele. Ceea ce priveşti arată în unele cazuri ceea ce iubeşti. Priviţi un tată admirându-şi copilul! De asemenea, lucrurile la care ne uităm astăzi definesc în unele cazuri ce vom face mâine. Ce se întâmplă cu o persoană care în mod îndelungat priveşte scene, filme, lucruri violente? Nu devine în mod necesar violent, dar ajunge să fie mult mai permisiv faţă de violenţă, ba chiar, în momentele în care ajunge să o folosească să trateze acest eveniment cu lejeritate. Ce credeţi că se va întâmpla în timp cu o persoană ale cărei priviri se adâncesc acum zi de zi în cuvintele din Biblie?
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” 1 Ioan 2, 15-17
De câte ori nu învaţă Iisus, iubeşte-Mă pe Mine, nu lumea, dacă vei alerga doar să-ţi salvezi viaţa de aici în cele din urmă o vei pierde, renunţă să alergi după asta şi vei câştiga cu adevărat viaţa!? Îmi place, ne place viaţa aceasta, dar haideţi să nu punem pe ea un preţ exagerat cum fac cei mai mulţi! Să iubim această viaţă pentru că în ea putem încerca să facem voia Tatălui!
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” Matei 6, 24
Mamona e un echivalent al banilor, al proprietăţilor, al poziţiilor. Chiar dacă nu ne e clar mereu fiecare servim unui Domn. Aici e folosit cuvântul a servi, ceea ce implică de asemenea, devotamentul.
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina nu e o pildă comodă. Nu prea ne simţim în largul nostru, căci firea noastră se simte deranjată poate de învăţăturile conţinute în această pildă. Totuşi, să privim dincolo de severitatea cuvintelor rostite de Mântuitorul şi să vedem în acestea manifestarea iubirii unui Dumnezeu care doreşte să ne ferească de spiritul care domneşte pretutindeni în jurul nostru. Care este spiritul lumii noastre? Acela de a face totul din lumea aceasta, în lumea aceasta şi pentru lumea aceasta, uitând marele adevăr biblic că această lume nu are niciun viitor.
Cuiva i s-a permis să-i pună o întrebare lui Dumnezeu: Ce te surprinde, Doamne, cel mai mult la oameni? Răspunsul Lui a fost: Că se plictisesc să fie copii, grăbindu-se să crească, apoi suspină după vremea când erau copii. Că mai întâi îşi distrug sănătatea pentru bani, pentru ca apoi să cheltuie banii pentru a recupera sănătatea. Că, făcându-şi prea multe griji pentru viitor, neglijează prezentul, şi aşa nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul. Că trăiesc ca şi când nu ar muri şi mor ca şi când nu ar fi trăit. Că nu înţeleg faptul că întotdeauna va fi cineva mai bun sau cineva mai rău decat ei. Că bogat nu este acela care are mult, ci acela care se mulţumeşte cu puţin. Că uită anume că a ierta se învaţă iertând. Nu înţeleg că fericirea nu ţine de noroc, ci este rezultatul propriilor decizii. Că a dori şi a iubi sunt antonime. A dori cere totul, a iubi oferă totul. Că niciodată nu vor face ceva atât de rău încât Dumnezeu să-i iubească mai puţin şi nici ceva atât de bun încât Dumnezeu să-i iubească mai mult. El pur şi simplu îi iubeşte. Că distanţa cea mai mare la care se pot afla de Mine este distanţa unei simple rugăciuni.
