Corectitudinea politică
Aceste perspective nu sunt atât de îndepărtate cum ar părea unora la prima vedere. Sunt destui factori care pot concura la realizarea lor, inclusiv pe meleagurile noastre, care par încă mult mai binevoitoare cu credincioșii. Deja avem și noi apologeții corectitudinii politice, feministe, luptători pentru drepturile minorităților de gay și de lesbiene. Toți aceștia au în comun considerarea tradiției, ortodoxiei în special, ca cel mai mare obstacol în calea realizării proiectului lor „emancipator”. Milițenii gândirii reprezintă, în mintea lor, progresul care luptă cu forțele retrograde grupate în jurul Bisericii așa cum, în urmă cu doar câțiva zeci de ani, comuniștii luptau cu vechile rămășițe ale orânduirii burgheze. Dar lupta lor continuă. Sunt gata ca stări de fapt, care în Occident s-au format pe parcursul a zeci de ani, să fie importate și impuse aici rapid. Nu degeaba suntem noi, românii, specialiști în arderea etapelor.
În acest moment nu este posibil să fie eliminate referințele la Crăciun din spațiul public, dar sunt destui gata să o facă în cel mai scurt timp. De ce ar fi totuși bine să le păstrăm, de ce noi, creștinii, să ne încăpățânăm să afirmăm niște chestii care nasc conflict, în loc să ne sărbătorim, în pace și liniște, în casele noastre, Nașterea Domnului, precum și toate celelalte sărbători religioase? Tot ce susține corectitudinea politică e un fals, o modalitate de a ține omaneii departe de tradiție și de credință.Ceea ce susținem noi este adevărul, iar adevărul se cere mărturisit. Hristos și-a trimis ucenicii să ducă Vestea cea Bună în toată lumea, nu să stea închiși în casă, cu frică. „Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor” (Matei 5, 16).
Paul Curcă