De la o rugăciune
Mergea cu vântul şi ploaia rece biciuindu-l în faţă, înfăşurat de bine, de rău în haina care-i ţinea loc şi de pardesiu, şi de palton – dar vremea rea era cea mai mică preocupare pentru el. Soţia lui trebuia să nască, nu aveau cu ce să plătească nici chiria, şi nici cu ce să cumpere de mâncare. Era un actor muritor de foame. Când a ajuns la teatru, ud până la piele, disperat şi înfrigurat, l-a întâmpinat maşinistul, fericit nevoie-mare, cum actorul nu-l mai văzuse niciodată. I-a oferit o cafea fierbinte, l-a luat deoparte şi i-a povestit ce se întâmplase: soţia lui, bolnavă de cancer în ultimul stadiu şi aflată, evident, în afara oricăror resurse terapeutice, se vindecase. Mai mult, din bună creştere decât din interes, l-a întrebat cum anume.
„S-a rugat! Ne-am rugat toţi din casă la sfântul Iuda Tadeul şi… gata!”
Întorcându-se acasă, actorul a intrat şi el în biserica aflată pe drumul lui, mai mult ca să se încălzească decât să se roage şi, pe un pupitru, chiar la ieşire, era o foaie de hârtie cu o rugăciune adresată sfântului. S-a rugat cu toată disperarea şi încrederea, rugându-l pe sfânt să-i arate drumul de urmat – fie ca actor, fie în orice alt domeniu, ca să poată trăi împreună cu familia. Şi a făcut o promisiune: dacă sfântul îl va ajuta, va face un lucru „măreţ”, care să perpetueze amintirea apostolului. De asemenea, nu va folosi niciodată în spectacolele sale limbaj vulgar sau gesturi obscene.
La scurt timp a fost chemat la Chicago, unde i s-a oferit un salariu de zece ori mai mare. Şi-a reînnoit devoţiunea şi promisiunile făcute. A cunoscut un succes răsunător.
„Darul cel mare” pe care l-a făcut sfântului apostol, împreună cu prietenul său, Anthony Abraham, şi ajutat de dr. Lemuel Diggs, a fost înfiinţarea spitalului de copii St. Jude Children’s Research Hospital (din Memphis, Tennessee, SUA, în 1962). În spital sunt admişi toţi copiii cu cancer sau cu alte boli grave, indiferent de rasă, religie, venituri ale părinţilor sau susţinătorilor. Internarea, îngrijirea şi tratamentul sunt gratuite, iar spitalul este scutit de taxe. Este recunoscut pe plan internaţional, datorită calităţii îngrijirilor acordate. În 1996, doi medici ai spitalului au primit premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie.
„Nici un copil nu trebuie să moară în zorii vieţii” spunea actorul. Acel actor se numea Danny Thomas (1912-1991) şi a fost un celebru actor de comedie al SUA. Doi dintre fiii lui sunt, de asemenea, actori.
Şi totul a pornit de la o rugăciune.
