15 decembrie – Sfântul Elefterie
Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie al Iliriei a fost un episcop al Bisericii creştine din Illyricum care a primit mucenicia în timpul domniei împăratului Hadrian (117-138). Este prăznuit împreună cu mama sa, Antia (sau Evantia) pe 15 decembrie.
Sfântul Elefterie s-a născut la Roma, în ultima decadă a secolului I. Tatăl său, funcţionar imperial, a murit pe când Elefterie era încă mic ca vârstă. Mama lui, Antia, care primise credinţa creştină de la însuşi Sfântul Apostol Pavel, l-a încredinţat pe fiul ei episcopului de atunci al Romei, Anicet, pentru a primi o educaţie creştină.
Episcopul Anicet l-a l-a hirotonit diacon la vârsta de 15 ani, preot la 18 ani şi episcop de Illyricum la doar 20 de ani. Ca urmare a propovăduirii episcopului Elefterie, mulţi au primit credinţa creştină.
Pentru că vestea propovăduirii lui se răspândise, a fost chemat la judecată înaintea împăratului Hadrian şi a prefectului imperial Coremon. Comandantul trupei trimise să îl aresteze, pe nume Felix, ascultând însă propovăduirea sfântului, a primit şi el credinţa în Hristos şi s-a botezat pe drum.
Înfăţişându-se la judecată, Sfântul Elefterie a mărturisit înaintea împăratului că era creştin. Pentru că a refuzat să se lepede de Hristos, a fost supus la chinuri. Mai întâi, a fost întins pe un pat de aramă în sub care erau aşezaţi cărbuni aprinşi; a fost ars cu ulei încins şi cu smoală, însă Dumnezeu l-a păstrat nevătămat. A fost aruncat într-un cuptor aprins, împrejmuit cu ţepuşe, de unde, iarăşi, a scăpat.
A fost aruncat în închisoare şi înfometat multe zile la rând, însă fiind hrănit cu hrană îngerească, a răbdat şi aceasta. Mai apoi, a fost legat de un car la care fuseseră înhămaţi cai sălbatici. Legăturile însă i s-au dezlegat. A reuşit să scape de chinuri, dar fiind descoperit după o vreme, a fost arestat din nou şi chemat la judecată. Ostaşii trimişi să îl aresteze au fost însă convinşi, pe drum, de sfântul episcop să îmbrăţişeze credinţa creştină şi s-au botezat. Mulţi dintre cei care au văzut acestea au primit şi ei credinţa în Hristos. Ajuns înaintea împăratului, sfântul Elefterie a fost condamnat la moarte, punând să fie sfâşiat de lei. Fiarele însă nu s-au atins de el, astfel că în cele din urmă a fost ucis cu sabia de doi ostaşi, în anul 120 d. Hr. Aceştia au ucis-o şi pe mama sfântului, Antia, care, fiind de faţă la execuţia fiului ei, se apropiase ca să îmbrăţişeze trupul fiului ei mort. Credincioşii care au asistat la moartea sfântului şi a mamei sale au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste.
Potrivit tradiţiei apusene, moaştele Sf. Elefterie şi Antia ar fi fost o vreme adăpostite la Roma, în biserica Sfânta Sabina, în altarul Sf. Laurenţiu, apoi mutate în biserica San Giovanni della Pigna, împreună cu moaştele Sf. Genesius al Romei. Este posibil ca acestea să fi fost însă moaştele Sf. Elefterie, episcopul Romei (175-189). Aceste moaşte au fost mutate într-o biserică din apropierea oraşului Rieti. Cultul Sf. Elefterie, cinstit uneori şi sub numele de Sf. Liberalis sau Liberator (traducerea latină a numelui grecesc Eleutherios, care înseamnă „cel liber”) s-a dezvoltat considerabil în Italia. I-au fost închinate mai multe biserici la Roma, Rieti, Chieti, Nepi, Porec, Vasto, Arce, Benevento, Salerno ş.a.
