Libertatea
Odinioară, pe când mai era comerţul cu sclavi, în piaţa unui oraş a fost adus împreună cu alții, un tânăr sclav, zvelt şi voinic, pentru a fi vândut. El ura lanţurile, ura stăpânirea, ura toată această înjosire umană. Expus în mijlocul pieţei, în dogoarea soarelui, el hotărî în sinea lui să nu se dea bătut şi în eventualitatea că va fi cumpărat să nu lucreze pentru noul lui stăpân. Deodată negustorul îi rosti numele şi-l prezentă cumpărătorilor ca pe un băiat de toată isprava şi bun de muncă pentru mulţi ani înainte “Eu n-am să muncesc”, rosti apăsat tânărul sclav. Negustorul însă nu-i dădu nici o atenţie şi continuă să-i menţioneze vârsta, statura şi greutatea, căutând astfel să-i urce preţul. Suma creştea treptat şi sclavului nu-i venea a crede că valorează atât de mult.
Numărul cumpărătorilor se micşora odată cu creşterea preţului, până nu mai rămaseră decât doi care ţineau să-l cumpere cu orice preţ. Când se anunţă o cifră mai presus de orice închipuire, unul din cei doi negustori îl cumpără şi-l luă cu dânsul. N-am să muncesc, nici cu vorba nici cu bătaia”. Ajungând acasă, în loc să-l ducă într-o cocioabă pentru sclavi, stăpânul îl duse în fata unei case frumoase şi-i spuse: “Iată locuinţa ta”! „Mulţumesc, dar eu tot refuz să muncesc”. “Nu-ţi cer să munceşti. Poţi să stai aici cât vei pofti. Eu te-am cumpărat ca să-ţi redau libertatea”. “Să-mi redaţi libertatea, întrebă sclavul”? „Da, răspunse noul stăpân”! „Atunci sunt gata să vă slujesc cu toată dragostea întreaga viaţă”!
Acest exemplu este o imagine pală a ceea ce a făcut Iisus Hristos pentru noi pe Cruce, când a plătit preţul maxim, sfâşierea trupului, vărsarea sângelui şi moartea pe cruce, pentru a ne răscumpăra din sclavia satanei şi al păcatului: “Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit.” (1Pt 1,18-19).
