Patriarhia Ierusalimului: Actul Sinodal de Recunoaştere a Sfințeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ (video)

Zona pârâului Cherit (Horrath) și Sfânta Mănăstire a Sfântului Gheorghe Hozevitul care se află în această regiune, în care săvârșim astăzi coliturghisirea noastră patriarhală, s-au dovedit a fi locuri ale arătării minunilor lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, încă din zilele Vechiului Testament. În această zonă, fugind de mânia împăratului Ahab, Profetul Ilie Tesviteanul a aflat scăpare, chemat fiind de Dumnezeu, Care i-a zis: Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo! (3 Regi 17, 3-4). În acest loc, Iisus al lui Navi a cerut de la Dumnezeu oprirea (mersului) soarelui și lunii, zicând: Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon! Şi s-a oprit soarele şi luna a stat (Iosua 10, 12-13).

Încă de la începutul timpului Noului Testament, Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, rugându-se aici, au devenit Dumnezeiești Părinți, fiindcă prin lucrare dumnezeiască s-au liberat de rușinea nenașterii de prunci, și li s-a dat lor rod pântecelui, pe Maria Pururea Fecioara, din care, de la Duhul Sfânt, S-a întrupat și S-a înomenit Fiul cel Unul Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

La începuturile viețuirii monahale în chip îngeresc, arătată nouă de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, au locuit în această regiune primii cinci Cuvioși Părinți ai acestei Mănăstiri din Hozeva: Prom, Ilie, Ganneu, Ean și Zinon, și au sfințit acest pământ prin viețuirea lor cuvioasă.

După aceștia, în secolul al V-lea d. Hr., Sfântul Ioan, Episcopul Cezareei Palestinei, luptător împotriva ereziei monofiziților, a făcut din acest prim schit un mare centru monahal. Invazia persană din anul 614 d. Hr. a distrus acest loc, viețile oamenilor, bisericile și chiliile. Din ruinele și din cenușa acestei distrugeri, Sfântul Gheorghe Hozevitul, provenit din Cipru, a reînnoit mănăstirea și a făcut-o din nou un pol de atracție și locaș de asceză pentru sute de monahi.

Înțelepciunea și puterea ziditoare și neîncetată a Dumnezeului tuturor au păzit mănăstirea aceasta în toată perioada istoriei ei ca centru liturgic monahal, izvor abundent de sfințire și de hrană (spirituală) pentru mulți închinători și pentru monahii simpli și asceți din ea.

La mijlocul secolului al XX-lea, Dumnezeu a binecuvântat cu precădere mănăstirea aceasta prin prezența vasului Său ales, Sfântul Ioan Hozevitul cel Nou. Acesta, părăsindu-și patria sa pământească, România, rudele și familia, a sosit ca pelerin în Țara Sfântă și a primit schima monahală în Sfânta Mănăstire a Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit, unde a și rămas pentru zece ani. După aceea, s-a nevoit în această Sfântă Mănăstire din Hozeva, de unde a și primit numele de Hozevitul. Astfel, s-a nevoit cuviosul în pustia râului Iordan, unde, urmând Botezătorului, s-a supus ascezei, postului, privegherii și rugăciunii. Singur împărtășindu-se numai de Dumnezeu, în Schitul Sfânta Ana aflat într-o zonă abruptă din apropiere, nu lipsea în duminici și sărbători să viziteze sfânta sa mănăstire de metanie. Biserica Sionului, care l-a îmbrățisat în peregrinarea sa, i-a dăruit mai târziu și vrednicia preoției, ca și prin aceasta să slujească închinătorilor care vizitau mănăstirea, prin Taina Spovedaniei și prin Dumnezeiasca Euharistie, prin oferirea preacuratului Trup și cinstitului Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor și viață veșnică.

Creștinii care l-au cunoscut pe Cuviosul Ioan și trăiesc încă astăzi dau mărturie despre viața sa cuvioasă și despre ajutorul primit de la el prin rugăciunea și povățuirea sa duhovnicească. Alții mărturisesc, de asemenea, că după adormirea sa, au avut parte de vindecarea neputințelor lor prin mijlocirile cuviosului. Prin acestea, Dumnezeul nostru, Cel ce face lucruri minunate întru Sfinții Săi, ni-l descoperă pe cuvios, încredințându-ne prin nestricăciunea cinstitelor sale moaște, pe care Dumnezeu i le-a dăruit, fiindcă toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, coborând de la Părintele Luminilor.

Pentru aceste motive, spre zidirea credincioșilor Bisericii Mame a Sionului și a celor din întreaga lume care ajung la sfânta Mănăstire din Hozeva ca închinători și spre slava veșnică a Dumnezeului nostru închinat în Treime, părutu-s-a Duhului Sfânt și Sfântului nostru Sinod să urmeze conștiinței profunde a Bisericii privind sfințenia Sfântului Ioan Noul Hozevit și să o adeverească și să-l treacă pe el în Sinaxarul (calendarul) Bisericii Ierusalimului, iar pomenirea sa să se săvârșească în fiecare an în data de 28 iulie, ziua descoperirii cinstitelor sale moaște.

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, 22 Decembrie 2015

Teofil III, Patriarhul Iersusalimului

Chiriac, Mitropolit de Nazaret

Isihie, Mitropolit de Kapitoliada, Exarh Patriarhal

Hristodul, Mitropolit de Elefteroupole

Benedict, Mitropolit de Filadelfia

Dorotei, Arhiepiscop de Abelon

Aristarh, Arhiepiscop de Konstantini şi secretar-şef

Metodie, Arhiepiscop de Tabor

Teofilact, Arhiepiscop de Iordan

Dimitrie, Arhiepiscop de Lyddi şi secretar al Sfântului Sinod

Filumen, Arhiepiscop de Pelli

Arhim. Nectarie

Arhim. Iustin

Arhim. Teodorit

Arhim. Ilarion

Arhim. Timotei

Arhim. Evdochim

Arhim. Galaction

Sursa: jp-newsgate.net

La finalul Sfintei Liturghii oficiată la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, 31 ianuarie 2016, Patriarhul Ierusalimului a dat citire Actului Sinodal de recunoaştere a Sfințeniei Cuviosului Părinte Ioan Iacob de la Neamţ.