Osana – Bartolomeu Anania
Cu fragede mlădiţe te-ntâmpinăm, Iisuse.
Pierdusem firul tainei, lumina ni-l aduse,
iar Tu ne mirui visul şi ni-l ridici uşor
odată cu popasul întâiului cocor.
Cu mamele şi pruncii ţi-aşternem flori pe cale.
Văzduhu-ntreg pluteşte pe fluier şi cavale.
Prin vântul primăverii se mişcă, spic cu spic,
zăvoiul viu şi proaspăt de sălcii şi finic.
Şi ne rugăm: La anul nu ştim de vom mai fi,
să-ţi fluturăm, Iisuse, o creangă de Florii;
dar dă-ne ca, pe-acestea, azi crude, verzi şi moi
să nu ţi le mai frângem pe rănile de joi!
