A Doua Înviere în comunitate (2016)
Această denumire, “A Doua Înviere”, nu trebuie să ne deruteze. Hristos Domnul nu a înviat de două ori. De ce vorbim de a doua Înviere? Pentru că este a doua minune pe care o face Mântuitorul în mod concret, personal. La Învierea propriu-zisă nimeni nu a fost de faţă, soldaţii au căzut ca seceraţi, dar trebuia să existe un moment pentru a fi văzut de ochii omeneşti, iar aceştia trebuiau să fie ucenicii Domnului.
Prima între minuni este trecerea Domnului prin piatra aşezată pe uşa mormântului. De aici şi rânduiala de a ciocni ouă roşii, căci prin aceasta mărturisim Învierea Domnului. Ce este spargerea cojii dacă nu trecerea Mântuitorului prin lespedea de piatră, biruinţa asupra materiei.
Aşa cum puiul iese din găoacea oului, aşa a desferecat Iisus porţile mormântului. Biruinţa lui Dumnezeu asupra morţii, viaţa nouă – iată ce sărbătorim de Paşti! Cum nu poate coaja oului să ţină captiv puiul înlăuntrul ei, la fel nu pot mormântul şi moartea să-l ţină captiv pe Hristos cel răstignit.
Apoi, Mântuitorul vine la apostoli prin uşile încuiate, în dublu sens: repetând gestul trecerii prin piatra de la uşa mormântului, dar intră şi prin uşile zăvorâte ale sufletelor lor, vindecându-le de frică.
În această zi se citește Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, după rânduială în 12 limbi, în amintirea celor 12 Apostoli care au fost trimiși de Mântuitorul Iisus Hristos să binevestească lumii Evanghelia Învierii.
Textul de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 25, a fost citit şi de copiii şcolii parohiale în limbile: greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, bulgară, spaniolă, engleză, franceză, germană, catalană, portugheză, şi italiană.
