Roma – o vizită fulger (18 mai 2016)

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice și a Italiei moderne. Roma are o populație de aproape trei milioane de persoane.

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Orașul etern”), Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Orașul celor șapte coline”) sau, pur și simplu, l’Urbe („Orașul”), este profund modernă și cosmopolită. Ca unul dintre puținele orașe mari ale Europei care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial relativ puțin afectat, centrul Romei rămâne renascentist și baroc în esența sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. – 27 î.Hr., guvernată de Senat), și, în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor) și, apoi, recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-și recapete orașul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuși, în analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită și, în timp ce un senator roman a protestat în fața conducătorului galilor (Brennus), spunând că greutățile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus și-a aruncat sabia peste greutăți și a rostit celebrele cuvinte: „Vae victis” (vai de cei învinși).

Dominația romană s-a extins asupra majorității Europei și malurilor Mării Mediterane, în timp ce populația ei depășea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare, mai bogat și mai important din punct de vedere politic oraș al lumii occidentale, rămânând astfel și când a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă, până la urmă, și-a pierdut statutul de capitală în detrimentul orașului Milano și, apoi, Ravenna, fiind depășită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Încap peste 60.000 de persoane în ea.

După răstignirea lui Iisus, care ar fi avut loc prin anul 33 al erei noastre, ucenicul Său, Petru, a devenit unul dintre principalii organizatori ai Bisericii creștine. După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei, a plecat la Roma, în anul 64. Acolo, Petru a fost martorul și victima persecuțiilor împăratului Nero. Conform tradiției creștine, el ar fi fost răstignit în circul împăratului și conform lui Origene ar fi cerut ca o ultimă dorință să fie răstignit cu capul în jos, nefiind demn de o moarte asemănătoare cu a lui Iisus.

Conform tradiției, Petru ar fi fost îngropat într-un cimitir din apropierea circului, mormântul său fiind marcat de o stâncă roșie. Primii creștini au construit aici un mic altar unde veneau să se roage. Timp de aproape trei secole, mormântul sfântului a atras numeroși pelerini veniți din întreg Imperiul Roman și nu numai.

După Edictul de la Milano, din anul 313, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor din imperiu, împăratul Constantin cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului. Construcția a avut loc între anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul era de formă bazilicală în plan de cruce latină cu un naos lung și două abside. Lungimea sa era una impresionantă pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri. Se spune că la construcția sa au fost aduse coloane și materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. Bazilica avea mai multe altare, în mijlocul său aflându-se altarul principal sub care se afla mormântul Sfântului Petru.

Lucrările au durat 120 de ani, perioadă în care au urcat în scaunul episcopal 20 de papi. În anul 1626, bazilica a fost finalizată și sfințită de către Papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai mare locaș al creștinătății, conținând sute de opere de artă de o valoare inestimabilă.

De o neasemuită frumusețe este „Pietà” lui Michelangelo, realizată în tinerețe.

În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal, dominat de un baldachin înalt de 29 metri. În cele patru coloane de susținere a cupolei se află niște nișe ce conțin patru statui monumentale ale Sf. Andrei, Sf. Longinus, Sf. Elena și Sf. Veronica.

Muzeele Vaticane (în italiană Musei Vaticani) sunt complexul muzeistic care reunește cele zece muzee de la Vatican, cu secțiuni diferite.

Muzeele includ: armuri, tapiserii, mozaicuri, vase grecești, obiecte de artă africană etc.

Muzeele Vaticane cuprind:

Muzeul Gregorian Egiptean;
Muzeul Gregorian Etrusc;
Muzeele de Antichități clasice;
Muzeul Pio-Clementino;
Galeria de Artă;
Galeria de Tapiserii;
Muzeul Misionar-Etnologic;
Muzeul Sacru (Biblioteca);
Muzeul Profan;
Muzeul Istoric al Vaticanului.

Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, iar în latină Sacellum Sixtinum/Aedicula Sixtina) este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele.

Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo. Are are o formă dreptunghiulară, măsurând 40,93 metri în lungime și 13,41 metri lățime, corespunzând – conform tradiției biblice – dimensiunilor Templului lui Solomon. Înălțimea este de 20,70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre, iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Printre cei ce au pictat Capela sixtină se află și Michelangelo (Michelangelo Buonarroti, n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo – d. 18 februarie 1564, Roma, a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.)

Castelul Sant’Angelo (Castelul Îngerilor) (în italiană Castel Sant’Angelo sau Mausoleo di Adriano) din Roma a fost inițial conceput ca mausoleu pentru împăratul Hadrian (76–138) și urmașii lui, ulterior a fost modificat în castel de papi.

Construirea lui a început în ultima perioadă de domnie a împăratului roman Hadrian sub conducerea arhitectului Demetrianus, și a fost terminat în anul 139 în timpul lui Antoninus Pius. Edificiul era cunoscut în antichitate ca mormântul lui Hadrian, iar azi este numit Muzeul Hadrian, un templu a lui Hadrian de pe „Piazza di Pietra”. În mausoleu se află mormintele:

împăratului roman Hadrian și soției lui Sabina,
împăratului roman Antoninus Pius și soției lui Faustina,
împăratului roman Lucius Verus,
împăratului roman Marc Aureliu,
împăratului roman Commodus,
împăratului roman Septimius Severus,
împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus.

Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și cu un diametru de 64 m. El este construit din peperin, o rocă vulcanică (tuf bazaltic) și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 – 89 m și înalt de 10–15 m, acoperit cu marmură. Partea superioară a construcției avea probabil o grădină cu pini (Cupressus). In centru era probabil un templu mic rotund. Pe vârf era quadriga (carul de luptă tras de patru cai) pe care era Hadrian reprezentat ca zeul soarelui.

Castelul Sant’Angelo a primit denumirea de azi în anul 590 când a bântuit epidemia de pestă în Roma. După legendă, papei Grigore cel Mare i-a apărut aici arhanghelul Mihail care a ordonat, prin introducerea sabiei în teacă, sfârșitul epidemiei, sabie care simboliza mânia atotputernicului. Acest eveniment a fost materializat prin statuia arhanghelui pe vârful construcției.

Podul Aelius, devenit în evul mediu Podul Sant’ Angelo, este unul dintre podurile antice ale Romei, construit la începutul secolului al II-lea d.Hr. pentru traversarea Tibrului spre zona unde s-a ridicat Mausoleul lui Hadrian, în proximitatea colinei Vatican.

Tibrul (italiană Tevere, latină Tiberis) este cel de-al treilea râu ca lungime din Italia; având 406 km, el izvorăște din munții Apenini și se varsă în Marea Tireniană. Afluenții săi principali sunt: Chiani, Paglia, Teverone și Nera.

Tibrul este cunoscut și pentru faptul că străbate Roma, aceasta fiind fondată pe malurile sale la aproximativ 25 de km de gura de vărsare în Marea Tireniană.

Denumirea inițială a acestui fluviu este Albula. Conform lui Titus Livius, Tiberinus (fiul lui Capetus) în încercarea sa de a traversa înot acest fluviu, s-a înecat. Astfel că după această întâmplare fluviul Albula a primit numele de Tibru.

Monumentul lui Vittorio Emanuele sau Vittoriano a fost construit în onoarea lui Vittorio Emanuele II, Părintele patriei (Padre della Patria). Proiectul monumentului a fost realizat de Giuseppe Sacconi în anul 1885. A fost inaugurat în anul 1911, dar finalizat în 1935.

Construcţia lui a stârnit polemici şi a atras critici, aceasta din cauza demolărilor făcute în zonă. O importantă parte din colina Capitolină şi un vast cartier medieval au fost distruse. Datorită formei, a culorii şi a mărimii a mai fost numit şi ,,Tortul de nuntă” sau ,,Maşina de scris”. Cu toate acestea, nu poţi nega frumuseţea simplă a întregii clădiri, dar complicată în detalii.

Intrarea în monument se face pe o scară largă care are de o parte şi de alta două sculpturi din bronz, reprezentând Gândirea şi Acţiunea.

În exterior, în lateralul scării de acces se află două fântâni care reprezintă Marea Tireniană, în dreapta, şi Marea Adriatică, în partea stângă. De ce tocmai aceste mări? Pentru că ele scaldă tărmurile estice şi vestice ale ţării.

În capătul scării se află Altarul Patriei  cu statuia ecvestră a regelui Vittorio Emanuele II, opera lui Chiavadia. Sub  soclul statuii regelui se află statuia Zeiţei Roma, iar la baza ei este Mormântul Soldatului Necunoscut în care au fost îngropate resturile unui soldat mort în Primul Război Mondial. El este reprezentantul tuturor soldaţilor morţi pe câmpul de luptă şi care nu au putut avea parte de un mormânt cu numele lor.  În memoria lor arde continuu o flacără.

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere – la nord – de Forul roman. Terminată în 113, columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara. A fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei).

Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) și 105-106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei.

O copie la scară naturală a bazei Columnei lui Traian și copii ale scenelor reprezentate pe acest monument sunt expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României.

Forum Traiani a fost ultima lucrare de acest gen, realizată de Apolodor din Damasc, pe o suprafață de teren de 275.000 m2, între Capitoliu și Quirinal prin evacuarea a 850.000 m3 de pământ. S-a lucrat între anii 107 – 117 d.Hr. cu fonduri din prada dacică și cu captivi de război.

Forum Traiani s-a păstrat intact până în secolul al VI-lea. S-a folosit marmură policromă la coloane și placaje și bronz aurit la acoperiș. La intrarea în piață există un arc de triumf cu trei coridoare; în centrul pieței se înalță statuia ecvestră în bronz aurit a lui Traian (s-a păstrat până în secolul IV) și un portic pe margini, decorat cu busturi de daci captivi între care și bustul lui Decebal. Urma basilica Ulpia (66×159 m). În basilică existau statui ale oamenilor iluștri și trofee de război dacice. Lângă basilică se înalță Columna Traiană, flancată de biblioteca latină și greacă care conținea manuscrise celebre, memorii ale împăraților și documente de stat.

Colosseumul este un monument vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat.

Prizonierii din războaie erau puși să lupte între ei sau cu animale sălbatice. Spectatorii se delectau privind luptele dintre gladiatori.

În Roma antică, gladiatorul era un bărbat (de obicei sclav) care se lupta în arenă cu un alt gladiator sau cu fiare sălbatice spre deliciul audienței. Denumirea provine de la sabia romană gladius, gladiator însemnând inițial „luptător cu sabia”.

Soarta celui cu care se lupta era decisă de publicul amfiteatrelor sau arenelor de luptă, aceștia exprimându-și dorința de a îl lăsa în viață pe gladiatorul învins ridicând degetul mare în sus și dorința de a fi omorât de gladiatorul victorios lăsând degetul mare în jos. Gladiatorii aparțineau unei școli de gladiatori conduse de un Lanista roman. Acolo aceștia învățau scrima și arta sabiei. Gladiatorii care își redobândeau libertatea se numeau rudiari (în latină rudiarius).

Gladiatorii erau de mai multe naționalități: traci, samniți, germani, etc. Imperiul Roman a atacat mai multe popoare, locuitorii acelor popoare erau adesea luați sclavi sau gladiatori.

Cel mai vestit dintre gladiatori este considerat de către istorici a fi Spartacus, omul care a luptat alături de aproape 100.000 de sclavi pentru a recăpăta libertatea și independența acestora.

Chiar lângă Colosseum se găseşte Arcul lui Constantin, cel mai nou dintre cele trei arcuri imperiale din Roma care au mai supravieţuit trecerii timpului – celelalte două sunt Arcul lui Titus şi Arcul lui Septimius Severus. Arcul lui Constantin, înalt de 21 de metri, este foarte bogat decorat şi s-a păstrat într-o condiţie excelentă.

Dupa ani şi ani de război civil, victoria armatei lui Constantin de la Podul Vulturului din anul 312 d.Hr., asupra armatei superioare numeric a lui Maxentius, a adus pacea în Imperiul Roman. Pentru a comemora această victorie, Senatul Romei i-a dedicat lui Constantin acest arc triumfal, ce a fost finalizat în anul 314 d.Hr.

Fontana di Trevi este cea mai cunoscută și probabil cea mai frumoasă fântână arteziană din Roma. Acest monument impresionant domină micuța piață Trevi situată in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr., ce se numește Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km depărtare de Roma) și aprovizionează fântânile din centrul istoric al Romei cu apă.

In 1732, din ordinul papei Clement al XII-lea, a fost angajat Nicola Salvi pentru a ridica o fântână mare în Piața Trevi. Mai existase un plan de construcție a unei astfel de fântâni după un proiect de Bernini care fusese amânat în urmă cu un secol după moartea papei Urban al VIII-lea. Salvi și-a construit capodopera pe bază vechiului proiect al lui Bernini. Construcția monumentalei fântâni baroce a fost finalizata abia în anul 1762.

Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuantă a mării.

La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri.

Apa de pe fundul fântânii reprezintă marea. Legenda spune că cel ce aruncă o monedă în apă se va întoarce la Roma. Aceasta monedă trebuie aruncată peste umăr, cu spatele la fântână.

Forul Roman sau Forumul Roman (în latină: Forum Romanum, deși romanii îl menționau de obicei Forum Magnum sau doar Forum) a fost un forum al orașului Roma, în jurul zonei centrale a orașului vechi, situat între Dealul Capitolului și Dealul Palatinilor, unde aveau loc activități de comerț, afaceri, religie și administrarea justiției. Inițial, acolo a fost o mlaștină, care a fost secată în secolul al VII-lea î.Hr. şi unde s-a construit Cloaca maxima, un mare sistem de canalizare care ducea apa în râul Tibru.

Piazza di Spagna este un loc celebru în lumea întreagă. Faimoasa ei scară constituie un loc de întâlnire pentru tinerii Romei şi de atracţie pentru turişti.

Formată din două suprafeţe triunghiulare aşezate cap la cap Piazza di Spagna a luat acest nume în sec. al 17-lea când Ambasada Spaniei pe lângă Sfântul Scaun a ocupat palatul de Spania ridicat în această zonă a oraşului. Un teren foarte larg se afla atunci în proprietatea Spaniei şi se afla în paragină. Străinii care îl traversau noaptea puteau dispărea pentru a fi înrolaţi în armata spaniolă dacă corespundeau fizic.

Panteonul este o clădire din Roma , comandat de Marcus Agrippa, ca un templu pentru toți zeii din Roma antică, și reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr.

A fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete în statul religios al Romei Antice, din secolul al VII-lea fiind transformată într-o biserică creștină.

Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie lui Apolodor din Damasc.

Până în secolul al XX-lea, Panteonul a fost cea mai mare construcție din beton existentă în lume. Cupola din beton este relativ ușoară, pentru că în compoziția betonului nu s-a folosit pietriș, ci puzzolană. Puzzolanele naturale sunt minerale ușoare, rezistente la apa de mare, formate prin sedimentarea cenușii vulcanice produse în timpul erupțiilor vulcanice bazaltice. Conțin silice, aluminiu și oxid de fier (care îi conferă culoarea roșie), precum și var și oxid de magneziu.