15 iunie – Fericitul Ieronim

Fericitul Ieronim este menționat ca un cărturar de limbă latină pe vremea când limba greacă era considerată limba învățământului. A fost unul dintre cei mai învățați dintre Sfinții Părinți ai Bisericii apusene și este menționat ca traducătorul în limba latină a Sfintei Scripturi. Această traducere, Vulgata, a devenit textul biblic oficial al Bisericii romano-catolice. În tinerețe a călătorit foarte mult, învățând limba greacă și limba ebraică, în timp ce a studiat arta elocinței și filozofia. Printre multele sale tratate, comentarii, traduceri și lucrări exegetice pe care le-a întreprins a fost și revizuirea Sfintei Biblii în limba latină folosind cele mai recente versiuni ale Vechiului Testament în ebraică. Un ascet și critic dur al exceselor seculare, acesta a fost un apărător puternic al Ortodoxiei împotriva ereziilor din acea vreme. Prăznuirea lui se face pe data de 15 iunie.

Ieronim s-a născut sub numele de Eusebius Sofronius Hieronimus, în jurul anului 340, în orășelul Stridonius, în apropiere de Acvileea, în Italia de Nord, la granița dintre Panonia și Dalmația, Bosnia-Herțegovina de astăzi. Născut într-o familie de creștini, nu a fost botezat până în anul 360 când a călătorit la Roma. Sub îndrumarea tatălui său, Fericitul Ieronim a fost bine educat acasă înainte de a fi trimis la Roma pentru continuarea studiilor. La Roma a studiat cu Aelius Donatus și a învățat greaca numită koin (dialectul popular vorbit în bazinul mediteranean). De la Roma a călătorit în Galia (Franța de azi) și mai încolo spre Trier unde se pare că și-a început studiile teologice. Apoi, prin anul 373, Cuviosul Ieronim a călătorit spre Răsărit prin Tracia și Asia Mică. A stat o perioadă în Antiohia unde, în urma unei viziuni avute în timpul unei boli grave, a lăsat deoparte studiile seculare și s-a dedicat studierii Bibliei. Căutând o viață ascetică, Fericitul Ieronim a plecat în pustia Chalcis, din Siria. În această împrejurare a început să studieze limba ebraică și și-a găsit timp pentru a scrie.

Prin 378, la revenirea sa în Antiohia, a primit darul preoției de la episcopul Paulinus. La scurt timp a călătorit la Constantinopol și a continuat studiul Scripturii sub îndrumarea Sfântului Grigorie Teologul. Invitat să participe la sinodul din 382, Ieronim s-a întors la Roma unde era indispensabil Papei Damasus în rezolvarea schismei Antiohiei.

În această perioadă s-a ocupat de revizuirea textului Bibliei în limba latină pe baza Noului Testament în limba greacă și a Septuagintei, în încercarea de a pune capăt diferențelor care au pătruns în textele occidentale. Păstrând stilul de viată călugăresc, criticile sale la adresa clerului din lume a dus la creșterea ostilității din partea acestuia și a adepților săi. O dată cu moartea papei Damasus din 10 decembrie 384, Fericitul Ieronim și-a pierdut protecția și s-a întors în Antiohia, în 385. Acolo el a găsit o lume mondenă împovărătoare. S-a mutat în Palestina, pentru a trăi retras într-o chilie pustnicească.

În acest mediu stabil, și-a început cele mai importante lucrări. În ultimii 34 de ani de viață, el și-a alcătuit cele mai bune comentarii, dialogul său Împotriva pelagienilor, cele mai pasionate polemici, precum și opera sa de căpătâi: traducerea în limba latină a Vechiului Testament, făcută pe baza textelor ebraice și cunoscută ulterior sub numele de Vulgata.

A murit la 30 septembrie, în anul 420, lângă Betleem, unde a și fost îngropat inițial. Se spune că trupul său ar fi fost reînhumat la Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, deși unii susțin că părți din moaștele sale se află în alte locuri.

Pomenirea Sfântului Ieronim, prăznuit la 30 septembrie în Apus, a fost introdusă în ziua de 15 iunie de Sfântul Nicodim Aghioritul, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit, prezentă în unele sinaxare. El i-a asociat prăznuirea Sfântului Augustin, alt mare doctor al Bisericii latine. Biserica păstrează aceste două pomeniri la această dată convențională, căci ele s-au impus astfel în diferitele Biserici ortodoxe locale.