Duminica a V-a după Rusalii, Matei 8, 28-34 ; 9, 1

28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. 29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? 30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. 31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. 32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. 33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. 34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.  1. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.   

Acest adevăr ni-l aminteşte textul evangheliei de astăzi: omul este mereu important înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului suntem mai de preț decât orice altă parte a creației.

Oare de ce oamenii din ținutul gadarenilor nu s-au bucurat de vindecarea celor doi posedați, ci s-au speriat, s-au întristat pentru pierderea turmei de porci? Unde suntem noi în această pagină evanghelică? Suntem triști de paguba pierderii porcilor sau bucuroși de eliberarea posedaților? Este atât de fragilă granița dintre egoism și altruism! Avem nevoie de acel echilibru instaurat de Hristos, avem nevoie de scara valorilor propusă de Hristos prin cea mai mare poruncă: „Să-L iubești pe Domnul din toată inima ta și pe aproapele ca pe tine însuți”. Nimic nu e mai presus de Dumnezeu și de mântuirea omului.

Printre primele întrebări pe care le pune un psiholog oamenilor este şi întrebarea: “Cine este cea mai importantă persoană din viaţa ta?” Răspunsul este invariabil: “Copilul, părintele, iubitul/a, căţelul, pisica etc.”, adică oricine altcineva în afară de propria persoană. Rar, unele persoane răspund cu: “Da, ştiu, că ar trebui să fiu eu, dar…”

Atunci când oamenii află că cea mai importantă persoană din viaţa lor sunt chiar ei înşişi, au de obicei reacţia: “Ăsta nu e egoism?” Nu, nu e egoism, ci este altruism!

Cum? Simplu! Dacă am grijă de mine, de împlinirea nevoilor mele, de starea mea de bine, de creşterea încrederii în sine şi în forţele proprii, dacă învăţ să mă iubesc, să mă accept aşa cum sunt, să mă respect pentru ceea ce sunt, pot fi de folos şi persoanelor importante din viaţa mea. Dacă mie mi-e rău, nu sunt decât un exemplu prost pentru cei dragi, ajutorul şi susţinerea dată este la pachet cu suferinţa personală şi ajungem în timp să plângem cu toţii ţinându-ne de mână. În cazul acesta cine pe cine ajută, cine pe cine susţine, cine pe cine mai iubeşte?

Ne ridicăm, învăţăm să “mergem” cu fruntea sus prin viaţa noastră emoţională, să ne iubim, să ne respectăm, să ne împlinim nevoile şi dorinţele, ne creştem încrederea în noi şi… aici apare diferenţa! Diferenţa reală între egoism şi altruism! Dacă ai hotărât să ai grijă de tine şi să te pui pe primul loc, ai învăţat să trăieşti frumos, până aici eşti pregătit pentru a dărui, pentru a susţine, pentru a iubi, pentru a fi de folos. Ce faci acum cu ceea ce ai învăţat face diferenţa.

Dacă ai învăţat să zâmbeşti, arată-le şi altora, spune-le şi altora că pot face asta. Altfel, ai învăţat degeaba! Aici e egoism! Dacă ai învăţat cum să ai mai mare încredere în tine, spune-le şi altora că pot face asta. Altfel ai învăţat degeaba! Aici e egoism! Dacă ai învăţat cum să te iubeşti, respecţi şi să te simţi împlinit în viaţa ta, spune-le şi altora că pot face asta. Altfel ai învăţat degeaba! Aici e egoism! Dacă ţie îţi este în sfârşit bine în viaţa ta, spune-le şi altora că pot face asta. Altfel ai învăţat degeaba! Aici e egoism!

Dacă tu ai învăţat toate aceste lucruri şi te bucuri de ele, cu siguraţă cineva, cineva care a făcut la un moment dat acest drum, a fost dispus să te asculte, să-ţi arate, să te îndrume, să te susţină, să-ţi aloce timp şi suflet pentru ca şi tu să trăieşti frumos!

Tu cât timp şi suflet eşti dispus să aloci pentru a spune celorlalţi că şi ei pot învăţa să trăiască frumos? Pur şi simplu să ştie că se poate …

Aici şi acum faci diferenţa cu adevărat între egoism şi altruism! Atunci când decizi să arăţi că ceea ce ai învăţat n-a fost degeaba! Dacă ţii pentru tine, ţi s-a îndeplinit cea mai mare temere: tocmai ai devenit egoist! Poate îţi place şi atunci rămâi aşa!

Însă dacă vrei să fii mai bun, ajută-i şi pe alţii să fie mai buni sau măcar să ştie că pot deveni mai buni!

Să ne amintim că Domnul nu sacrifică doar o turmă de porci pentru a elibera omul, ci mult mai mult: se dă pe Sine Însuși pentru a ne elibera.

Să ne cercetăm inimile în această zi și să vedem cât suntem dispuși să (ne) sacrificăm pentru a salva omul. Prețuim mai mult omul, persoana umană sau lucrurile, animalele, natura, comoditatea noastră etc.?

Nimic nu trebuie să fie pus mai presus de om. Fă-ți timp pentru oameni. Iubește, respectă, ocrotește viața, omul, persoana umană.