29 august – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul; Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la ziua praznicului
“Pe Ioan prinzându-l, Irod îl ţinea legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada. O, lucru străin. Ioan voia, prin mustrare, să dezlege sufletul lui Irod, cel legat cu lanţul păcatului, iar el lega pe cel ce-l dezlega. Era legat Ioan şi, cu toate acestea, grăia, era închis şi, în temniţă fiind, mustra. Că nu se temea Ioan de moarte, ci îi era frică să tacă şi să nu spună adevărul. Pe acesta l-a ucis Irod şi nu numai o singură ucidere a făcut, ci mai multe. Că cel ce ucide un dascăl folositor sufletelor, acela nu ucide numai unul, ci pe atâţia pe câţi i-ar ar fi putut face vii, prin cuvântul său, de ar fi trăit…
Ce mână a îndrăznit a apropia sabia de sfântul grumaz al lui Ioan, de care fiarele, în pustie, s-au sfiit, leii s-au cutremurat, şerpii s-au înfiorat, albinele cele sălbatice, pentru sfinţenie îl hrăneau, lucrând mierea pe care i-o dăruiau? Pe acesta mâna de călău l-a tăiat, neînspăimântându-se de faţa lui de înger, nici cutremurându-se de obrazul lui, cel cu chip dumnezeiesc.
Îmi vine să cred că, întunecat de beţia lui Irod, călăul avea sabie, dar ochi nu avea. Că Dreptul, şi după moarte, trăia, şi capul lui, tăiat fiind, glasul îi era încă viu. O, cruzime şi asprime a omului! O, tiranule fără de lege! Nu este oare destul înjunghierea pruncilor ucişi în Betleem, de Irod, cel dinainte de tine? Când plângerile maicilor erau mai ascuţite decât sângele, când picăturile lacrimilor biruiau izvoarele, când pieptul maicilor, cu lapte, albea pământul? Care fiară n-a lăcrimat atunci? Nu a fost destulă neomenia acelui Irod, ci ai tăiat şi tu pe Ioan, împlinind nemilostivirea aceluia, tu care nici de un fir de păr al lui nu eşti vrednic? Pentru care din lucrurile acestea, voi fi ţie milostiv, zice Domnul? O, cetate a sângelui, în care Irod a împărăţit, iar fiul a desăvârşit, cel deopotrivă cu numele şi asemănarea cu năravurile!”
Proloagele lunii august
