Córdoba, splendidul oraș maur din Spania
Orașul andaluz Córdoba este, după standarde moderne, un oraș mic. A fost o vreme însă – demult, cu mai bine de 1000 de ani în urmă – când era nu doar cel mai mare oraș din Europa, dar și un centru cultural deosebit. Córdoba, pe-atunci capitală de califat și cel mai splendid oraș maur din peninsula iberică, ajungea la jumătate de milion de locuitori (astăzi are puțin peste 300.000) și atrăgea oameni din toate colțurile Europei și mai departe, veniți pe malurile râului Guadalquivir să admire un oraș ce rivaliza în măreție cu marile orașe orientale.
Asupra Cordobei și-au lăsat amprenta, pe rând, romanii, vizigoții, maurii, evreii și creștinii. Orașul păstrează până în zilele noaste aceste urme ce-i conferă o identitate aparte în peisajul Spaniei, dar poate mai puțin în zona Andaluziei, unde moștenirea maură, cea mai pregnantă dintre toate, se-întâlnește la tot pasul, mai ales la Mezquita.
Córdoba a fost cel mai mare oraș din lume în secolul X
Istoricii au estimat că în secolul X Córdoba era cel mai mare oraș din lume, cu cel puțin 500.000 de locuitori. Unii vorbesc chiar de cifra de un milion; prin comparație, să ne gândim când a trecut Londra de acest prag – pe la 1800. Orașul iberic a ajuns la acest nivel după câteva sute de ani de dezvoltare, mai întâi ca oraș al unei provincii romane, apoi ca oraș vizigot, cucerit în 711 de arabi. A devenit apoi, în anul 766, capitala emiratului al-Andalus (transformat ulterior în califat), iar în perioada de apogeu al statului maur, Córdoba era cel mai avansat centru politic, economic și cultural din Europa. Un exemplu: biblioteca de aici era, la momentul respectiv, cea mai bogată din lume, cu sute de mii de volume (între 400.000 și un milion).
Așa cum se întâmplă de obicei în istorie, epoca de aur a Cordobei nu a durat mult. Orașul a intrat în declin odată cu califatul (dispărut în 1031) și a cedat locul Seviliei, devenită între timp noul mare centru urban din peninsulă. Córdoba a redevenit oraș creștin în anul 1236, cucerit de Regele Ferdinand al III-lea, însă integrarea în statul castilian nu a adus o renaștere a orașului, ci dimpotrivă. Declinul s-a accentuat, iar în secolul al XVIII-lea, Córdoba număra doar 20.000 de locuitori. Era foarte departe de gloria de altădată, pe care n-o va mai atinge, de altfel, niciodată.
Cartierul istoric și Mezquita
Cartierul istoric din Córdoba e un labirint de străduțe cochete cu piatră cubică, alei ce-apar și dispar din senin, piețe medievale și grădini ascunse în curțile interioare ale caselor vechi, adevărate oaze în căldura dogoritoare a verii andaluze. Toate sunt desfășurate într-o zonă declarată Patrimoniu Mondial UNESCO, în centrul căreia se găsește clădirea-simbol a orașului: Marea Moschee din Córdoba, cunoscută de toți drept Mezquita. Cândva una dintre cele mai mari moschei din lume (chiar a doua ca mărime după cea de la Mecca), Mezquita este, alături de Alhambra, cel mai important monument maur din Spania.
Mezquita, al cărei nume ne duce cu gândul la un diminutiv afectuos, este construcția care definește Córdoba. Datează din perioada în care lumea se învârtea în jurul Cordobei: istoria ei începe în 786, când este ridicată prima moschee, dar forma pe care o vedem astăzi i-a fost dată la finalul secolului X.
După ce treci de curtea interioară, protejată de soare de umbra portocalilor (nu degeaba se numește Patio de los Naranjos), pătrunzi într-un spațiu dominat de o pădure de coloane și arcade aparent nesfârșite. Aceste elemente arhitectonice reprezintă o inovație a celor care au construit moscheea din Córdoba și dacă le-ați mai întâlnit și-n alte părți, asta e pentru că ele au fost preluate ulterior și în alte zone ale Islamului (încă o atestare a importanței orașului ca centru de propagare a noutăților culturale.
După Reconquista, moscheea din Córdoba a scăpat de distrugere – poate pentru că spaniolii creștini au înțeles totuși că au în față un monument de o valoare deosebită. Ei au transformat însă moscheea în biserică și au modificat în secolul XVI construcția, adăugându-i în centru o navă. Așa se explică anomalia pe care o vedem la fața locului: moscheea-catedrală cu un minaret devenit clopotniță. Poate că modificările aduse moscheii nu sunt pe placul tuturor, dar ele fac parte din istoria monumentului și sunt o dovadă a transformărilor culturale prin care a trecut nu doar Córdoba, ci întreaga Andaluzie, atunci când cultura maură a fost înlocuită de cea creștină.
Sursa: historia.ro
