17 septembrie: Sfânta Muceniţă Sofia (al cărei nume înseamnă înţelepciune) şi cele trei fiice ale sale, cărora le-a pus numele după cele trei mari virtuţi: Pistis (credinţa), Elpis (nădejdea) şi Agapis (dragostea)

Sfânta Muceniţă Sofia (al cărei nume înseamnă înţelepciune) şi cele trei fiice ale sale, cărora le-a pus numele după cele trei mari virtuţi creştine: Pistis (credinţa), Elpis (nădejdea) şi Agapis (dragostea).

Aceste sfinte au vieţuit în Italia, la Roma, şi au pătimit în vremea împăratului păgân Adrian (117-138).

Viaţa Sfintei Sofia este un model de viaţă creştină: ea s-a căsătorit, a dat naştere la trei fiice, iar soţul i-a murit în scurt timp, rămânând văduvă.

Femeie distinsă şi înţeleaptă, Sfânta Sofia a fost chibzuită şi plină de înţelepciune, după cum îi spune şi numele. După moartea soţului a trăit în rugăciune şi milostenie, sădind în inima fiicelor sale virtuţile. Le-a fost model de vieţuire creştină, le-a crescut cu dragoste şi cu multă rugăciune, astfel încât la maturitate fetele erau pline de înţelepciune dumnezeiască şi curtate chiar de feţe împărăteşti. Ele nu şi-au ascuns credinţa, ci au mărturisit-o mereu.

Prefectul provinciei, Antioh, auzind de înţelepciunea şi frumuseţea celor trei fete şi convingându-se că sunt creştine, l-a înştiinţat pe împăratul Adrian, care în scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat. Împreună cu ele a venit şi mama lor, care le-a întărit în credinţă, sfătuindu-le şi învăţându-le în continuare.

Împăratul a vrut să le convingă să jertfească zeilor, însă cele trei fete au refuzat cu desăvârşire, mărturisind credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, singurul şi adevăratul Dumnezeu. Astfel, pentru credinţa lor nestrămutată, mărturisită în continuare sincer şi deschis, fetele au fost martirizate. Sfânta Sofia şi-a încurajat fiicele, iar rugăciunile ei le-au ajutat să dobândească cununile muceniciei. Maica lor le-a înmormântat cu cinste, pe un deal din afara cetăţii, şi după trei zile de rugăciune la mormântul acestora a adormit şi ea întru Domnul. Deşi nu a îndurat chinuri, şi ea s-a învrednicit alături de cele trei fiice de cununa muceniciei. Şi aceasta pentru că întreaga ei viaţă de creştere a copiilor, de dăruire şi acceptare a voii lui Dumnezeu a fost o mucenicie.

Toate acestea s-au petrecut în anul 137. Pistis avea doisprezece ani, Elpis zece ani şi Agapis nouă ani.

Mormintele Sfintei Sofia şi ale fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte a fost ridicată Biserica „Sfântul Mucenic Pangratie”.

Este interesant de ştiut faptul că din anul 1992 Sfânta Muceniţă Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.

Câtă credinţă, nădejde şi dragoste de Dumnezeu au avut aceste trei copile, încât au fost capabile să-şi dea viaţa pentru Hristos. De ce? Pentru că viaţa mamei lor a fost o continuă purtare a crucii şi, de asemenea, o continuă jertfire pentru cei din jur. Exemplul părinților…