3 octombrie – Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul

Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul Pavel în Atena şi s-a numărat prin cei Şaptezeci de Apostoli. Prăznuirea lui se face la 3 octombrie în Biserica Ortodoxă.

Dionisie provenea dintr-o familie bună din Atena şi a fost instruit în cele ale filosofiei vremii atât acasă, cât şi în celebrele şcoli ateniene, devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit şi a avut mai mulţi copii. După convertirea sa la creştinism, sfântul Pavel l-a făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a lăsat pe soţia şi pe copiii săi pentru Hristos şi a plecat cu Pavel în călătorii misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica Domnului, şi a scris despre această întâlnire în una din cărţile sale. De asemenea, a fost printre Apostolii şi Episcopii prezenţi la Adormirea Maicii Domnului, de unde și prezența lui în Icoana Adormirii Maicii Domnului.

Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67), Sf. Dionisie s-a umplut şi el de dorinţa de a fi mucenic pentru Iisus Hristos. A mers deci şi a predicat Evanghelia în Occident, în special în Galia (Franţa de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulţi barbari la creştinism, dar a şi avut multe de îndurat.

În sfârşit, în anul 96, sub domnia împăratului Domiţian, sfântul Dionisie a fost prins şi chinuit pentru credinţă, împreună cu Rustic şi Elefterie. Au murit toţi trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice, dar creştinii din oraş le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creştină înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a şi rămas ziua pomenirii sfântului.

Dionisie Areopagitul a fost cu certitudine un personaj istoric. Faptele Apostolilor îl menționează cu prilejul predicii sfântului apostol Pavel în Areopagul din Atena (Fapte 17), la sfârșitul episodului: „Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei” (Fapte 17, 34).

Către sfârșitul secolului al III-lea, într-o expunere despre prima succesiune a apostolilor, istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea spune că acest Dionisie a fost primul episcop al cetății Atenei: „… despre Areopagitul, care se numește Dionisie, […] unul din cei vechi, care a fost păstor al Bisericii din Corint, spune că el (Dionisie, n.n.) a fost primul episcop al Bisericii din Atena”. Deși era membru al Areopagului, adică judecător, ceea ce înseamnă că era un om foarte învățat, totuși tradiția bisericească până în secolul al VI-lea nu îi atribuie lui Dionisie nicio scriere. Abia în secolul al VI-lea apare un corpus de scrieri și scrisori, numit Corpus areopagiticum, de o mare importanță teologică, și care toate sunt puse sub numele și autoritatea lui Dionisie Areopagitul. În Orient aceste scrieri devin repede foarte cunoscute, atât datorită calității lor teologice proprii, cât și datorită „scholiilor” (explicații dezvoltate) făcute de mari teologi ai vremii, ca Ioan de Schitopolis și Maxim Mărturisitorul.

În Occident, Corpusul areopagitic ajunge în 586, adus de sfântul Grigorie cel Mare, care se întorcea din misiunea diplomatică și ecleziastică ce-i fusese încredințată de papă la Constantinopol. Totuși, se pare că în acel moment scrierile lui Dionisie aduse de Grigore cel Mare nu au avut un ecou imediat și nici răspândire cunoscută în afara Italiei.

În Franța însă, un sfânt mucenic, cu numele de Dionisie, episcop al Parisului, era însă venerat cu mult înainte de ajungerea scrierilor sfântului Dionisie Areopagitul aici. Sfânta Genoveva din Paris (423 – către 512), care avea o influență considerabilă în Paris și în Galia, a construit o biserică în cinstea episcopului mucenic Dionisie al Parisului. Viața sfintei Genoveva, Vita Genovefae, scrisă pe la anul 520, citează chiar o relatare mai veche a muceniciei sfântului episcop Dionisie, cunoscută sub numele de Gloriosae și datând de la sfârșitul secolului al V-lea. Ceva mai târziu, Grigorie de Tours (către 539 – 594) menționează și el o misiune a sfântului Dionisie în Galia și plasează în timp mucenicia sfântului în secolul al III-lea: «Printre acești episcopi, Dionisie, episcop al Parisului, a suferit multe chinuri pentru numele lui Hristos și, tăindu-i-se capul cu sabia, și-a încheiat viața în această lume.»

Operele sfântului Dionisie sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Corpus areopagiticum. Cele mai cunoscute texte ale sfântului Dionisie sunt aceste patru tratate:

Despre numirile dumnezeieşti sau Despre numele divine

Despre teologia mistică;

Despre ierarhia cerească;

Despre ierarhia bisericească.

Ediţia românească: Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete şi Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de Pr. Dumitru Stăniloae, ediţie îngrijită de Constanţa Costea, Editura Paideia, Bucureşti, 1996.

Sunt  cercetători care consideră că autorul lucrărilor amintite mai sus nu ar fi însă ucenicul Sf. Apostol Pavel, ci un autor din secolul al V-lea care scrie sub pseudonimul Sf. Dionisie Areopagitul; acesta este numit de obicei în mod convenţional „Pseudo-Dionisie” (pentru a arăta faptul că autorul folosea numele Areopagitului doar ca pseudonim) sau „Dionisie Pseudo-Areopagitul” (sugerând că numele autorului ar fi putut fi chiar „Dionisie”, însă el nu era cel menţionat în textul biblic).

Despre lucrările amintite mai sus s-a mai afirmat şi că „se folosesc de un limbaj neoplatonician pentru a lămuri idei teologice şi mistice creştine”. În trecut, Pseudo-Dionisie a fost identificat cu diferite persoane.

Paternitatea areopagitică a textelor a fost pusă la îndoială pentru prima dată în perioada Renaşterii, de către filologul renascentist Lorenzo Valla (1405-1457) (cel care a demonstrat pentru prima dată faptul că documentul numit Donatio Constantini era un fals), în urma contactului cu manuscrise mai noi traduse din limba greacă, prilejuite de exodul intelectualilor bizantini în Occident.

O Scrisoare către Tit semnată de Sf. Dionisie Areopagitul este citată în Tratatul Sf. Ioan Damaschin, În apărarea Sfintelor Icoane, scris în timpul controverselor iconoclaste.