„Amintirea Paradisului” – Cezar Ivănescu
şi la trup curat,
Într-o noapte, floarea mea,
eu te-am visat.
Înfloreai fără păcat,
într-un pom adevărat
Când eram mai tânăr
şi la trup curat.
Nu ştiam că eşti femeie, eu bărbat
Lângă tine cu sfială m-am culcat
Şi dormind eu am visat; tu, visând,
ai lacrimat
Când eram mai tânăr
şi la trup curat
E pierdută noaptea aceea
de acum!
Carnea noastră, de-i mai ştii
al ei parfum
Poamele ce-n poame stau,
gustul cărnii tale-l au
Şi cad mâine toate, putrede,
pe drum.
Fă-l să fie, Doamne Sfinte,
numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Şi când pomul flori va da,
fă să-i cadă carnea grea,
Cum cădea-va, dupa cântec,
mâna mea… „